spulberătură sf [At: MARIAN, D. 342 / V: (reg) ~băr~, ~bur~, ~urbălă~ / Pl: ~ri / E: spulbera + -ătură] 1 Zăpadă, praf, frunze etc. împrăștiate de vânt. 2 (Pex; csc) Lucruri împrăștiate. 3 (Reg) Lamura făinii. 4 (Reg) Boală de piele care se prezintă sub formă de furuncule, erupții, pete roșii, bășicuțe etc. însoțite de mâncărime Si: (pop) spurc (4), spurcat¹ (6), spurcăciune (2), (îrg) spuză (13). 5 (Bot; Buc) Dumbeț (Teucrium chamaedrys).