9 definiții pentru sprinta
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPRINTA, sprintez, vb. I. Intranz. A-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive (de obicei în finalul ei); a se deplasa în fugă cu viteza maximă (într-o probă sportivă). – Din fr. sprinter.
SPRINTA, sprintez, vb. I. Intranz. A-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive (de obicei în finalul ei); a se deplasa în fugă cu viteza maximă (într-o probă sportivă). – Din fr. sprinter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sprinta vi [At: DL / Pzi: ~tez / E: sprint cf fr sprinter] 1 A-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive, de obicei la finalul ei. 2 A se deplasa în fugă cu viteza maximă într-o probă sportivă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPRINTA, sprintez, vb. I. Intranz. (Sport) A-și mări viteza de alergare, de pedalare etc. (de obicei în ultima fază a parcursului).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPRINTA vb. I. intr. A-și mări viteza de alergare, de înot etc. la un concurs. [< fr. sprinter].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPRINTA vb. intr. a-și mări viteza de alergare, de înot etc. la un concurs. (< fr. sprinter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SPRINTA ~ez intranz. A-și mări viteza (de alergare, de pedalare etc.) într-o întrecere sportivă (mai ales în ultima parte a traseului). /<fr. sprinter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sprinta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sprintez, 3 sprintează; conj. prez. 1 sg. să sprintez, 3 să sprinteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sprinta (a ~) vb., ind. prez. 3 sprintează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sprinta vb., ind. prez. 1 sg. sprintez, 3 sg. și pl. sprintează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sprinta, sprintezverb
- 1. A-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive (de obicei în finalul ei); a se deplasa în fugă cu viteza maximă (într-o probă sportivă). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- sprinter DEX '09 DEX '98 DN