9 definiții pentru spion (diverse)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPIÓN, -OÁNĂ, spioni, -oane, s. m., s. f. I. S. m. și f. 1. Persoană însărcinată să culeagă clandestin informații secrete privitoare la un stat și să le transmită altui stat; iscoadă. 2. Persoană care pândește, observă pe alții (pentru a furniza cuiva informații). II. S. m. Lamă de oțel cu o grosime variabilă, folosită la determinarea și la verificarea jocului sau a distanței dintre suprafețele a două piese asamblate. [Pr.: spi-on] – Din germ. Spion, it. spione. Cf. fr. espion.

spion, ~oa [At: PRAVILA (1788), 28/15 / P: spi-on / V: (pop) șp~, (reg) sip~ sm, is~ / Pl: ~i, ~oane / E: it spione, fr espion, ger Spion] 1 smf Persoană care strânge pe ascuns secrete de natură militară, politică etc. ale unui stat, ale unei organizații, cu scopul de a le transmite altui stat, altei organizații etc. Si: (înv) iscoadă, limbă, privitor, (reg) verbuncaș, (tcm) cearșit. 2 smf (Pex) Persoană care observă pe alții pe ascuns, pentru a furniza cuiva informații. 3 smf (Îs) Ochi (sau privire) de ~ Privire pătrunzătoare. 4 smf (Fam; îf șp~) Om șiret3. 5 sm (Înv; pex; la jocul de șah) Nebun. 6 sm (Teh; pex) Lamă de oțel cu o grosime bine determintă care servește la verificarea dimensiunilor, a formei sau a poziției relative a pieselor asociate din ansambluri sau subansambluri Vz leră. 7 sm (Reg; pex) Fir cu plumb. 8 sm (Rar; pex) Vizor de ușă.

SPIÓN, -OÁNĂ, spioni, -oane, subst. I. S. m. și f. 1. Persoană însărcinată să culeagă clandestin informații secrete privitoare la un stat și să le transmită altui stat; iscoadă. 2. Persoană care pândește, observă pe alții (pentru a furniza cuiva informații). II. S. m. Lamă de oțel cu o grosime variabilă, folosită la determinarea și la verificarea jocului sau a distanței dintre suprafețele a două piese asamblate. [Pr.: spi-on] – Din germ. Spion, it. spione. Cf. fr. espion.

SPIÓN, -OÁNĂ s.m. și f. 1. Cel care face spionaj pentru un stat într-un alt stat. 2. Cel care pândește, observă pe alții pentru a furniza cuiva informații; iscoadă. // s.m. Oglindă oblică instalată în fața unei ferestre sau lentilă mică introdusă într-o ușă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut. [Pron. spi-on, spi-oa-nă, var. șpion, -oană s.m.f. / < it. spione, cf. fr. espion].

SPIÓN, -OÁNĂ I. s. m. f. 1. cel care face spionaj pentru un stat într-un alt stat. 2. cel care pândește, observă pe alții pentru a furniza cuiva informații. II. s. m. 1. oglindă oblică în fața unei ferestre sau lentilă mică într-o ușă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut. 2. (tehn.) calibru pentru determinarea și verificarea jocurilor dintre două piese asamblate. 3. particulă nucleară cu masa apropiată de cea a pionului (2), dar având spin. (< germ. Spion, it. spione, după fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion)

spión s. m. (fiz.) ◊ „Ultimul număr (4) din Buletinul de informare publicat de institutul de fizică atomică din București anunță, printre altele, descoperirea unei noi particle nucleare, numite spion (de la spinning pion, adică o particulă având masa apropiată de cea a particulei denumite pion, dar având spin).” Cont. 14 V 65 p. 7 (din engl. sp[inning] pion)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

spion, spioni s. m. (intl.) 1. ac de siguranță. 2. unealtă în formă de V cu care se forțează o ușă încuiată, atunci când cheia este în broască.

Intrare: spion (diverse)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spion
  • spionul
  • spionu‑
plural
  • spioni
  • spionii
genitiv-dativ singular
  • spion
  • spionului
plural
  • spioni
  • spionilor
vocativ singular
  • spionule
plural
  • spionilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spion (diverse)

  • 1. Lamă de oțel cu o grosime variabilă, folosită la determinarea și la verificarea jocului sau a distanței dintre suprafețele a două piese asamblate.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Oglindă oblică instalată în fața unei ferestre sau lentilă mică introdusă într-o ușă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut.
    surse: DN
  • 3. Particulă nucleară cu masa apropiată de cea a pionului, dar având spin.
    surse: MDN '00

etimologie: