13 definiții pentru spițer șpițer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPIȚÉR, spițeri, s. m. (Înv. și pop.) Farmacist. – Din ngr. spets(i)éris.

spițer1 sm [At: (a.1651) G. BARBU, A. V. 36 / V: (îrg) ~țier, (înv) ~țiariu, iriu, ~iciar, specier, spețer, spețier, spețiariu, șpețieriu, (reg) șp~ / Pl: ~i / E: ngr σπετσιέρης] (Îvp) Farmacist.

SPIȚÉR, spițeri, s. m. (Pop.) Farmacist. – Din ngr. spets(i)éris.

SPIȚÉR, spițeri, s. m. (Învechit și popular) Farmacist. Daniel Scavinschi... rămăind orfan în tînără vrîstă, se duse... la o rudă a sa ce era spițer. NEGRUZZI, S. I 205. Cursurile însă de morală nu plac astăzi; de aceea moraliștii în secolul nostru sînt siliți, ca spițerii, a polei hapurile ce voiesc a da bolnavilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 105. – Variantă: (regional) șpițér (ȘEZ. I 172) s. m.

spițer m. farmacist [Gr. mod. SPETZIÉRIS (din it. speciale)].

spițér m. (ngr. spetzieris, d. it. speziale, farmacist, care vine d. spezie, specie, substanțe vegetale. V. specie). Farmacist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spițér (înv., pop.) s. m., pl. spițéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spițér (-ri), s. m. – Farmacist. – Mr. spițar. It. speciale (var. specier), prin intermediul ngr. σπετζιέρης (Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Tiktin), cf. sp. especiero, tc. ispinçar. Der. directă din lat. (Cihac, I, 260; Koerting 8927) nu este posibilă. – Der. spițereasă, s. f. (nevastă de spițer); spițerie, s. f. (farmacie), din ngr. σπετζιαρία.

Intrare: spițer
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spițer
  • spițerul
  • spițeru‑
plural
  • spițeri
  • spițerii
genitiv-dativ singular
  • spițer
  • spițerului
plural
  • spițeri
  • spițerilor
vocativ singular
  • spițerule
  • spițere
plural
  • spițerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpițer
  • șpițerul
  • șpițeru‑
plural
  • șpițeri
  • șpițerii
genitiv-dativ singular
  • șpițer
  • șpițerului
plural
  • șpițeri
  • șpițerilor
vocativ singular
  • șpițerule
  • șpițere
plural
  • șpițerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spițer șpițer

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC Șăineanu, ed. VI attach_file 2 exemple
    exemple
    • Daniel Scavinschi... rămăind orfan în tînără vrîstă, se duse... la o rudă a sa ce era spițer. NEGRUZZI, S. I 205.
      surse: DLRLC
    • Cursurile însă de morală nu plac astăzi; de aceea moraliștii în secolul nostru sînt siliți, ca spițerii, a polei hapurile ce voiesc a da bolnavilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 105.
      surse: DLRLC

etimologie: