SPIȚER, spițeri, s. m. (Învechit și popular) Farmacist. Daniel Scavinschi... rămăind orfan în tînără vrîstă, se duse... la o rudă a sa ce era spițer. NEGRUZZI, S. I 205. Cursurile însă de morală nu plac astăzi; de aceea moraliștii în secolul nostru sînt siliți, ca spițerii, a polei hapurile ce voiesc a da bolnavilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 105. – Variantă: (regional) șpițer (ȘEZ. I 172) s. m.