26 de definiții pentru spangă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPÁNGĂ, spăngi, s. f. (Înv.) Spadă. ♦ Baionetă. [Var.: spágă, șpágă, șpángă s. f.] – Cf. rus. șpaga.

SPÁNGĂ, spăngi, s. f. (Înv.) Spadă. ♦ Baionetă. [Var.: spágă, șpágă, șpángă s. f.] – Cf. rus. șpaga.

spangă sf [At: NECULCE, L. 246 / V: ~a / Pl: spăgi, (înv) spege, (reg) speghi, șpagă, șp~, (reg) șpancă / Pl: spăngi / E: pn szpaga, rs шпага] 1 (Înv) Spadă (1). 2 (Pgn) Orice armă albă lungă. 3 (Rar; îlav) Cu șpanga Cu forța. 4 (Îe) A lua (sau a aduce etc. pe cineva) în(tre) spăngi (sau în ~) A lua (sau a aduce pe cineva) cu forța. 5 (Îae) A brutaliza (pe cineva). 6 (Înv) A lăsa (pe cineva) în ~ A sărăci (3). 7 (Reg; îf șpangă) Șiș2.

SPÁNGĂ, spăngi, s. f. (Învechit și popular) 1. Sabie lată cu două tăișuri; spadă. Te-ai jucat de-a potera și haiducii și era să-ți scoată ochii un poteraș cu o spangă. PAS, Z. I 36. Luni pe la amiază, pe cînd eram în ulița mare, în mijlocul tîrgului, îmi iese înainte un împiegat cu guler roșu și cu spangă. GHICA, S. A. 97. 2. Baionetă. Învîrtea în mînă pușca lui cu spangă, strigind mereu «aici, aici». CAMIL PETRESCU, O. II 60. În dreapta, în fund, răzemată de fereastră, o pușcă de gardist cu spanga atîrnată lîngă ea. CARAGIALE, O. I 43. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în spăngi (sau în spangă) = a brutaliza (pe cineva); a aresta. (A duce, a aduce sau a fi) între spăngi = (a duce, a aduce sau a fi) sub escortă. Am ordin de la căpitan s-o aduc între spăngi la urma ei, ori de unde ar fi. HOGAȘ, H. 85. Cu spanga = cu forța, forțat. – Variante: spágă (NEGRUZZI, S, III 300), șpágă (CREANGĂ, P. 311), șpángă (CAMILAR, N. I 387, SADOVEANU, P. S. 62) s. f.

spangă f. sabie-baionetă: scoase spanga și dețe în el ISP.; a lua în spăngi, a bate cumplit. [Formă nazalizată din șpagă].

spángă și șpángă (Mold. Munt.) și șpágă (Mold.) f., pl. ăngĭ, ăgĭ (rus. špága, rut. špada, sîrb. špada, spaga, d. it. spada, spadă). Vechĭ. Azĭ fam. Armă împungătoare (spadă, sabie orĭ baĭonetă). A lua la spangă, a lua în fiulă. V. șpagă 2.

SPÁGĂ s. f. v. spangă.

ȘPÁGĂ2 s. f. v. spangă.

ȘPÁNGĂ s. f. v. spangă.

ȘPAGĂ s.f. (Mold., ȚR) Armă albă. A: Au sărit pe o fereastră cu șpaga a mînă în gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepădat spăgile. NECULCE. Au întrat în Iași cu mare alai și cu multă oaste cu spegele scoase din teacă. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos șpaga și l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie văzînd straordinariul și ceialalți, au scos șpăgile să se apere. IM 1730, 102r. Variante: spagă (NECULCE; CANTA). Etimologie: rus. špaga.

șpagă f. 1. spangă: să-l străpungi cu șpaga AL.; 2. spatie. [Rus. ȘPAGA].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spangă (spadă) (înv.) s. f., g.-d. art. spăngii; pl. spăngi

spangă (înv.) s. f., g.-d. art. spăngii; pl. spăngi

spángă s. f., g.-d. art. spăngii; pl. spăngi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPÁNGĂ s. v. baionetă, sabie, spadă, tesac.

spangă s. v. BAIONETĂ. SABIE. SPADĂ. TESAC.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șpágă (-ắgi), s. f.1. Spadă. – 2. Baionetă. – Var. spa(n)gă. Sl., cf. sb., rus. špaga (Cihac, II, 392; Tiktin; Sanzewitsch 210), var. cu n poate prin intermediul ngr., cf. ngr. σπάγος și σπάγγος „funie”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spángă, spăngi, s.f. (înv. și reg.) 1. spadă; baionetă. 2. pumnal lung și îngust purtat într-un baston-teacă; șiș.

șpágă s.f. (înv.) 1. spadă, spangă; baionetă. 2. șperț.

șpấgă s.f. (reg.) cenușă.

Intrare: spangă
substantiv feminin (F75)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spangă
  • spanga
plural
  • spăngi
  • spăngile
genitiv-dativ singular
  • spăngi
  • spăngii
plural
  • spăngi
  • spăngilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F75)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spa
  • spaga
plural
  • spăgi
  • spăgile
genitiv-dativ singular
  • spăgi
  • spăgii
plural
  • spăgi
  • spăgilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F75)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpangă
  • șpanga
plural
  • șpăngi
  • șpăngile
genitiv-dativ singular
  • șpăngi
  • șpăngii
plural
  • șpăngi
  • șpăngilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F75)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpa
  • șpaga
plural
  • șpăgi
  • șpăgile
genitiv-dativ singular
  • șpăgi
  • șpăgii
plural
  • șpăgi
  • șpăgilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spangă, spăngisubstantiv feminin

  • 1. învechit Sabie lată cu două tăișuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: spadă
    • format_quote Te-ai jucat de-a potera și haiducii și era să-ți scoată ochii un poteraș cu o spangă. PAS, Z. I 36. DLRLC
    • format_quote Luni pe la amiază, pe cînd eram în ulița mare, în mijlocul tîrgului, îmi iese înainte un împiegat cu guler roșu și cu spangă. GHICA, S. A. 97. DLRLC
    • 1.1. Baionetă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: baionetă
      • format_quote Învîrtea în mînă pușca lui cu spangă, strigînd mereu «aici, aici». CAMIL PETRESCU, O. II 60. DLRLC
      • format_quote În dreapta, în fund, răzemată de fereastră, o pușcă de gardist cu spanga atîrnată lîngă ea. CARAGIALE, O. I 43. DLRLC
      • chat_bubble A lua (pe cineva) în spăngi (sau în spangă) = a brutaliza (pe cineva). DLRLC
        sinonime: aresta
      • chat_bubble (A duce, a aduce sau a fi) între spăngi = (a duce, a aduce sau a fi) sub escortă. DLRLC
        • format_quote Am ordin de la căpitan s-o aduc între spăngi la urma ei, ori de unde ar fi. HOGAȘ, H. 85. DLRLC
      • chat_bubble Cu spanga = cu forța. DLRLC
        sinonime: forțat
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.