9 definiții pentru spahiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPAHÍU1, spahii, s. m. Soldat dintr-un corp de cavalerie otomană recrutat din rândurile aristocrației militare. – Din tc. sipahi.

SPAHÍU1, spahii, s. m. Soldat dintr-un corp de cavalerie otomană recrutat din rândurile aristocrației militare. – Din tc. sipahi.

SPAHÍU2, spahii, s. m. Militar din vechea cavalerie indigenă a coloniilor franceze din nordul Africii. – Din fr. spahi.

SPAHÍU2, spahii, s. m. Militar din vechea cavalerie indigenă a coloniilor franceze din nordul Africii. – Din fr. spahi.

SPAHÍU, spahii, s. m. (Învechit și arhaizant) 1. Militar din vechea cavalerie turcească. Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah, și spahii Vin de-ntunecă pămîntul, la Rovine, în cîmpii. EMINESCU, O. I 146. Intrase în Moldavia, întovărășit de șepte mii spahii. NEGRUZZI, S. I 137. 2. Militar din cavaleria indigenă a coloniilor franceze din Africa de nord.

spahíŭ m. (ngr. spahis, d. turc. [d. pers.] sipahi, călăraș posesor de feud; fr. spahi. V. cipaĭ). Călăraș turcesc orĭ arăbesc. Călăraș indigen în serviciu Franciiĭ în nordu Africiĭ.

spahii m. pl. corp de călărași turci, în opozițiune cu ienicerii: turcilor, spahiilor, nu dați vânt săbiilor POP. [Turc. SIPAHI, călăreț].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spahíu s. m., art. spahíul; pl. spahíi, art. spahíii (-hi-ii)

spahíu (soldat otoman, militar din coloniile franceze din Africa) s. m., art. spahíul; pl. spahíi, art. spahíii (sil. -hi-ii)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spahíu (-íi), s. m. – Cavaler turc. Tc. (per.) sipahi (Șeineanu, II, 326), cf. ngr. σπάής, bg., sb. spahija, fr. spahi, cipaye.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SPAHII (< tc.) s.m pl. 1. (În EV. Med., în Imp. Otoman) Membrii unui corp de cavalerie din armata regulată, recrutați din rândurile aristocrației militare. 2. Denumire a unui corp de cavalerie organizat în armata tranceză (1834) pentru a lupta în N Africii.

Intrare: spahiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spahiu
  • spahiul
  • spahiu‑
plural
  • spahii
  • spahiii
genitiv-dativ singular
  • spahiu
  • spahiului
plural
  • spahii
  • spahiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)