13 definiții pentru spadă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPÁDĂ, spade, s. f. 1. Armă formată dintr-o lamă dreaptă cu două tăișuri, din gardă și mâner, cu care se poate tăia și împunge. 2. (Sport) Probă de scrimă care se practică cu spada (1). – Din it. spada.

SPÁDĂ, spade, s. f. 1. Armă formată dintr-o lamă dreaptă cu două tăișuri, din gardă și mâner, cu care se poate tăia și împunge. 2. (Sport) Probă de scrimă care se practică cu spada (1). – Din it. spada.

SPÁDĂ, spade, s. f. 1. Armă formată dintr-o lamă dreaptă cu care se poate împunge și tăia. V. sabie. Erai și tu haiduc, moșnege, Cînd domni vicleni jurau pe spadă Să sfarme sfînta noastră lege. GOGA, P. 17. Ștefan spada și-o ridică Și pornește-n sîrg spre văi. COȘBUC, P. II 113. Să-mi vezi fagul încărcat, Încărcat și zorzonat, Cu pistoale ghintuite Și cu spade ascuțite. TEODORESCU, P. P. 508. ◊ Fig. (Simbolizînd forța, puterea, stăpînirea) Rămîneți în umbră sfîntă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară, dătători de legi și datini, Ce cu plugul și cu spada ați întins moșia voastră. EMINESCU, O. I 149. Este piemontez, supus prin urmare al spadei Italiei. KOGĂLNICEANU, S. A. 95. 2. Compus: pește-cu-spadă v. pește.Pl. și: spăzi (COȘBUC, P. II 181), spede (TOPÎRCEANU, P. 55).

SPÁDĂ s.f. Armă albă (cu două tăișuri) cu care se poate tăia și împunge. ♦ (Sport) Probă de scrimă care se practică cu această armă. [Pl. -de. / < it. spada].

SPÁDĂ s. f. 1. armă albă (cu două tăișuri) cu care se poate tăia și împunge. 2. probă de scrimă cu această armă. (< it. spada)

SPÁDĂ ~e f. 1) Sabie triunghiulară și îngustă cu două tăișuri. 2) Probă sportivă de scrimă practicată cu această armă. /<it. spada

spadă f. 1. sabie lată cu două tăișuri: puciul de pe frunte-i cu spada mea voiu șterge AL.; 2. fig. luptă: spada va decide [It. spada].

*spadă f., pl. e (it spada, d. lat. spatha. V. spată). Sabie dreaptă (maĭ ales cum purtaŭ odinioară nobiliĭ, ĭar azĭ academiciĭ, eleviĭ școalelor de inginerie ș. a.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spádă s. f., g.-d. art. spádei; pl. spáde

spádă s. f., g.-d. art. spádei; pl. spáde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPÁDĂ s. 1. (Transilv. și Maram.) coardă. (~ se folosește în scrimă.) 2. sabie, (înv. și reg.) spată, (înv.) spangă. (Scoate ~!)

SPA s. 1. (Transilv. și Maram.) coardă. (~ se folosește în scrimă.) 2. sabie, (înv. și reg.) spată, (înv.) spangă. (Scoate ~!)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SPÁDĂ s.f. (Iht.) Pește marin din fam. xiphiide (pești-sabie), numit și pește-cu-spadă sau xifie (Xiphias gladius), cu un corp fusiform de până la 4 m lungime, ca adult lipsit de solzi, caracterizat prin maxilarul superior alungit în formă de spadă, aprox. 1/3 din lungimea sa, lipsit de dinți, cu marginile ascuțite ca niște cuțite, iar cel inferior mult mai scurt. Se pescuiește preponderent în Marea Mediterană și în Atlantic, fiind foarte apreciat ca pește de consum, cu carne albă, delicată; it. pesce spada; fr. espadon; engl. swordfish; germ. Schwertfisch; v. sabie.

Intrare: spadă
spadă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spa
  • spada
plural
  • spade
  • spadele
genitiv-dativ singular
  • spade
  • spadei
plural
  • spade
  • spadelor
vocativ singular
plural
spadă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F62)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spa
  • spada
plural
  • spăzi
  • spăzile
genitiv-dativ singular
  • spăzi
  • spăzii
plural
  • spăzi
  • spăzilor
vocativ singular
plural
spadă3 (pl. -ede) substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spa
  • spada
plural
  • spede
  • spedele
genitiv-dativ singular
  • spede
  • spedei
plural
  • spede
  • spedelor
vocativ singular
plural

spadă

  • 1. Armă formată dintr-o lamă dreaptă cu două tăișuri, din gardă și mâner, cu care se poate tăia și împunge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: coardă (spadă) sabie spangă spată 5 exemple
    exemple
    • Erai și tu haiduc, moșnege, Cînd domni vicleni jurau pe spadă Să sfarme sfînta noastră lege. GOGA, P. 17.
      surse: DLRLC
    • Ștefan spada și-o ridică Și pornește-n sîrg spre văi. COȘBUC, P. II 113.
      surse: DLRLC
    • Să-mi vezi fagul încărcat, Încărcat și zorzonat, Cu pistoale ghintuite Și cu spade ascuțite. TEODORESCU, P. P. 508.
      surse: DLRLC
    • figurat (Simbolizând forța, puterea, stăpînirea) Rămîneți în umbră sfîntă, Basarabi și voi Mușatini, Descălecători de țară, dătători de legi și datini, Ce cu plugul și cu spada ați întins moșia voastră. EMINESCU, O. I 149.
      surse: DLRLC
    • figurat (Simbolizând forța, puterea, stăpînirea) Este piemontez, supus prin urmare al spadei Italiei. KOGĂLNICEANU, S. A. 95.
      surse: DLRLC
  • 2. sport Probă de scrimă care se practică cu spada (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • surse: DLRLC

etimologie: