16 definiții pentru sovietic (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOVIÉTIC, -Ă, sovietici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația fostei URSS sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține fostei URSS sau sovieticilor (1), privitor la fosta URSS ori la sovietici. ♦ Care aparținea sovietelor, privitor la soviete; propriu sovietelor. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. soviétique.

sovietic, ~ă [At: ȘĂINEANU / P: ~vi-e- / Pl: ~ici, ~ice / E: fr soviétique] 1 smf Persoană care făcea parte din populația de bază a Uniunii Sovietice. 2 smp Populație care locuia în Uniunea Sovietică. 3-4 a Care aparținea Uniunii Sovietice sau populației ei. 5-6 smf, a (Persoană) originar(ă) din Uniunea Sovietică. 7-8 a Privitor la Uniunea Sovietică sau la populația ei. 9-10 a Referitor la soviete (2-3). 11-12 Propriu sovietelor (2-3).

SOVIÉTIC, -Ă, sovietici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Uniunii Sovietice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparținea Uniunii Sovietice sau sovieticilor (1), privitor la Uniunea Sovietică sau la sovietici, originar din Uniunea Sovietică. ♦ Care aparținea sovietelor, privitor la soviete; propriu sovietelor. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. soviétique.

SOVIÉTIC1, -Ă, sovietici, -e, adj. 1. Din Uniunea Sovietică, privitor la Uniunea Sovietică. 2. Care se referă la soviete, care aparține sau este propriu sovietelor. Spiritul lui Gorki și acum domină literatura nouă sovietică. SADOVEANU, E. 257. ◊ Democrație sovietică v. democrație.

SOVIÉTIC, -Ă adj. 1. Referitor la Uniunea Sovietică. 2. Care se referă la soviete; propriu sovietelor. // s.m. și f. Locuitor al Uniunii Sovietice. [Pron. -vi-e-. / cf. fr. soviétique].

SOVIÉTIC, -Ă I. adj. referitor la fosta Uniune Sovietică, la soviete. II. s. m. f. cetățean al fostei Uniuni Sovietice. (< fr. soviétique)

SOVIÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care aparținea fostei Uniuni Sovietice sau populației ei; din fosta Uniune Sovietică. [Sil. -vi-e-] /<fr. soviétique

sovietic a. ce ține de soviet: regim sovietic.

*sovĭétic, -ă adj. (d. sovĭet). De sovĭete: guvern sovĭetic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

soviétic (-vi-e-) adj. m., s. m., pl. soviétici; adj. f., s. f. soviétică, pl. soviétice

soviétic s. m., adj. m. (sil. -vi-e-), pl. soviétici; f. sg. soviétică, g.-d. art. soviéticei, pl. soviétice

Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (P.C.U.S.)

Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SOVIETIC, -Ă (< soviet) adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparținea Uniunii Sovietice sau populației ei, privitor la Uniunea Sovietică sau la populația ei. ♦ Care ținea de soviete, privitor la soviete, propriu sovietelor. 2. s. m. și f. Cetățean al fostei Uniuni Sovietice.

UNIUNEA REPUBLICILOR SOVIETICE SOCIALISTE (Uniunea Sovietică) (U.R.S.S.), stat federativ care ocupa jumătatea estică a Europei, Asia septentrională și centrală (40% din supr. Asiei), cu capitala la Moscova; 22,4 mil. km2 (inclusiv Marea Albă și M. Azov – 130 mii km2), dintre care 5,6 mil. km2 în Europa și 16,8 mil. km2 în Asia. La Congresul I al Sovietelor (30 dec. 1922) s-a hotârât constituirea U.R.S.S., în care au intrat la început R.S.F.S. Rusă (creată la 25 oct./7 nov. 1917), R.S.S. Ucraineană (creată în dec. 1917), R.S.S. Bielorusă, R.S.F.S. Transcaucazia (creată în 1922). La 31 mart. 1924 a fost adoptată prima constituție a U.R.S.S. În Constituția din 1936 sunt enumerate 11 republici federative. În 1940 sunt anexate Estonia, Letonia și Lituania, precum și Basarabia (viitoarea R.S.S. Moldovenească) și Bucovina de Nord (în componența R.S.S. Ucrainene), astfel că numărul republicilor ajunge la 15. Eșecul politicii de restructurare a președintelui M. Gorbaciov, a dus la destrămarea U.R.S.S. și apariția mai multor state independente. În mart. 1991 un referendum a încercat să dea U.R.S.S. o nouă bază constituțională, dar tentativa de lovitură de stat din 19-20 aug. 1991 organizată de comuniștii conservatori a dus la precipitarea evenimentelor, soldate cu demisia președintelui Gorbaciov, alegerea lui B.N. Elțin în fruntea nou createi Federații Ruse și autodizolvarea Partidului Comunist la 29 aug. 1991. După 25 dec. 1991, o dată cu dizolvarea oficială a U.R.S.S., s-a creat Comunitatea Statelor Independente, o asociație a 11 foste republici sovietice. Federația Rusă a moștenit prerogativele internaționale ale fostei U.R.S.S. Statele succesorale ale U.R.S.S. sunt: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Estonia, Georgia, Kazahstan, Kîrgîzstan, Letonia, Lituania, Republica Moldova, Federația Rusă (care a moștenit drepturile patrimoniale), Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina și Uzbekistan.

Intrare: sovietic (adj.)
sovietic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: so-vi-e-tic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sovietic
  • sovieticul
  • sovieticu‑
  • sovietică
  • sovietica
plural
  • sovietici
  • sovieticii
  • sovietice
  • sovieticele
genitiv-dativ singular
  • sovietic
  • sovieticului
  • sovietice
  • sovieticei
plural
  • sovietici
  • sovieticilor
  • sovietice
  • sovieticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sovietic (adj.)

  • 1. Care aparținea Uniunii Sovietice sau sovieticilor, privitor la Uniunea Sovietică sau la sovietici, originar din Uniunea Sovietică.
    surse: DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Care aparținea sovietelor, privitor la soviete; propriu sovietelor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Spiritul lui Gorki și acum domină literatura nouă sovietică. SADOVEANU, E. 257.
        surse: DLRLC

etimologie: