11 definiții pentru sopran (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOPRÁN, -Ă, (1) s. n., (2) soprani, -e, s. m. și f., (3) adj. invar. 1. S. n. Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii ale vocii omenești (de femeie sau de copil). 2. S. m. și f. Femeie sau copil cu voce de sopran (1). 3. Adj. invar. (Despre instrumente de suflat) Al cărui registru corespunde vocii de sopran (2). Saxofon sopran. [Var.: sopráno s. n.] – Din fr., it. soprano.

sopran [At: I. GOLESCU, C. / V: ~o / Pl: ~i, ~e / E: it, fr soprano] 1 sn (Șîf soprano) Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omenești întâlnită de obicei la femei și copii. 2 sn (Nob; îlv) În ~ Cu voce de sopran (1). 3 smf Persoană cu voce de sopran (1). 4 smf (Pex) Instrument de suflat a cărui sursă corespunde vocii de sopran (1).

SOPRÁN, -Ă, soprani, -e, subst. 1. S. n. Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii ale vocii omenești (de femeie sau de copil). 2. S. m. și f. Femeie sau copil cu voce de sopran (1); p. ext. instrument de suflat cu sunet asemănător vocii de sopran. [Var.: sopráno s. n.] – Din fr., it. soprano.

SOPRÁN2, -Ă, soprani, -e, s. m. și f. Femeie sau copil cu voce de sopran; ◊ Soprană de coloratură v. coloratură.

SOPRÁN, -Ă s.n. Vocea cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omenești, care se întâlnește la femei și la băieții mici. // s.m. și f. Cântăreț sau cântăreață care are o astfel de voce; (p. ext.) instrument de suflat care corespunde acestei voci. [Var. soprano s.n. / < fr., it. soprano].

SOPRÁN, -Ă I. s. n. cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omenești (la femei și la copii). II. s. m. f. cântăreț, cântăreață cu vocea în registrul cel mai acut; (p. ext.; s. n.) instrument muzical de suflat, al cărui registru corespunde acestei voci. (< fr., it. soprano)

*soprán, -ă s. (it. soprano, d. sopra, deasupra). Muz. Cîntăreț cu vocea cea maĭ supțire. V. bas, tenor.

soprano n. vocea cea mai acută. ║ m. cântăreț cu această voce.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

soprán2 (cântăreț) (so-pran) s. m., pl. sopráni

soprán (persoană) s. m. (sil. -pran), pl. sopráni

Intrare: sopran (persoană)
  • silabație: so-pran
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sopran
  • sopranul
  • sopranu‑
plural
  • soprani
  • sopranii
genitiv-dativ singular
  • sopran
  • sopranului
plural
  • soprani
  • sopranilor
vocativ singular
  • sopranule
  • soprane
plural
  • sopranilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sopran, -ă (persoană) soprană

etimologie: