SOFISTIC, -Ă, sofistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre raționamente, teorii etc.) întemeiat pe sofisme; p. gener. (despre afirmații, argumente etc.) fals, eronat. 2. S. f. Denaturare (intenționată) a unui silogism, a unui raționament, a unei afirmații, adesea cu scopul de a înșela; argumentație falsă. – Din fr. sophistique, lat. sophisticus.

sofistic, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. I, 116 / Pl: ~ici, ~ice / E: ngr σοφιστικός, lat sophisticus, fr sophistique] 1 a (D. raționamente, teorii etc.) Care aparține unui sofism Si: (înv) sofisticesc (1), (îvr) sofismatesc (1). 2 a (D. raționamente, teorii etc.) Care se referă la sofism Si: (înv) sofisticesc (2), (îvr) sofismatesc (2). 3 a (D. raționamente, teorii etc.) Care este întemeiat pe sofisme Si: (înv) sofisticesc (3), (îvr) sofismatesc (3). 4 a (D. raționamente, teorii etc.) Care conține sofisme Si: (înv) sofisticesc (4), (îvr) sofismatesc (4). 5 a (D. raționamente, teorii etc.) Care este caracteristic sofiștilor Si: (înv) sofisticesc (5), (îvr) sofismatesc (5). 6-7 a, av (Pex; d. afirmații, argumente etc.) (În mod) fals. 8 sf Arta și orientarea filozofică a sofiștilor (1). 9 sf (Pex) Denaturare intenționată a unui raționament, a unui silogism, a unei afirmații, a unei demonstrații etc., făcută cu scopul de a înșela.

SOFISTIC, -Ă, sofistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre raționamente, teorii etc.) Întemeiat pe sofisme; p. gener. (despre afirmații, argumente etc.) fals, eronat. 2. S. f. Denaturare (intenționată) a unui silogism, a unui raționament, a unei afirmații, adesea cu scopul de a înșela; argumentație falsă. – Din fr. sophistique, lat. sophisticus.

SOFISTIC, -Ă, sofistici, -e, adj. (Despre raționamente, teorii etc.) Întemeiat pe sofisme; fals, eronat.

SOFISTIC, -Ă adj. (Despre judecăți) Bazat pe un sofism; fals, eronat. [< fr. sophistique, gr. sophistikos].

SOFISTIC, -Ă I. adj. (despre judecăți) bazat pe un sofism; fals, eronat. II. s. f. 1. folosirea în discuție sau în demonstrații a unor raționamente greșite și a sofismelor, cu scopul de a denatura adevărul. 2. arta și orientarea filozofică a sofiștilor. (< fr. sophistique, lat. sophisticus)

SOFISTIC ~că (~ci, ~ce) Care con- stituie un sofism; de natura sofismului. Raționament ~. /<ngr. sofistikós, lat. sophisticus, fr. sophistique

sofistic a. 1. de natura sofismului: raționament sofistic; 2. care face uz de sofisme: scriitor sofistic.

sofístic, -ă adj. (vgr. sophistikós). Dc natura sofizmeĭ: raționament sofistic. Care face uz de sofizme: scriitor sofistic. Sf. Mișcare de gîndire care, în vechile orașe greceștĭ, maĭ ales la Atena, era reprezentată de sofiști. Adv. În mod sofistic.

sofistic adj. m., pl. sofistici; f. sofistică, pl. sofistice

sofistic adj. m., pl. sofistici; f. sofistică, pl. sofistice

sofistic adj. m., pl. sofistici; f. sg. sofistică, pl. sofistice

SOFISTIC adj. (înv.) sofisticesc. (Raționament ~.)

SOFISTIC adj. (înv.) sofisticesc. (Raționament ~.)