15 definiții pentru smucitură smuncitură zmuncitură zmucitură zmâncitură zmâcitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMUCITÚRĂ, smucituri, s. f. Faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smuceală, smucit1. [Var.: (pop.) smuncitúră s. f.] – Smuci + suf. -tură.

SMUCITÚRĂ, smucituri, s. f. Faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smuceală, smucit1. [Var.: (pop.) smuncitúră s. f.] – Smuci + suf. -tură.

smucitu sf [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (pop) ~unc~, zm~, zmunc~, (înv) zmăc~, (reg) smâc~, smânc~, zmâc~, zmânc~ / Pl: ~ri / E: smuci + -tură] 1 Smucire (2). 2 (Rar) Sacadă (1).

SMUCITÚRĂ, smucituri, s. f. (Și în forma smuncitură) Faptul de a smuci; mișcare bruscă. După ce s-a trîntit în fotoliu, și-a apropiat cu o smuncitură maldărul de dosare. GALAN, B. I 13. Dintr-o dată, din desiș se auzi un nechezat de cal ș-o smuncitură. SADOVEANU, O. VII 37. Calul se opri cîteva clipe, suflă puternic, apoi o smucitură a frîului îl sili iar să pornească. GÎRLEANU, L. 29. – Variantă: smuncitúră s. f.

SMUNCITÚRĂ s. f. v. smucitură.

SMUNCITÚRĂ s. f. v. smucitură.

SMUNCITÚRĂ s. f. v. smucitură.

smuncitu sf vz smucitură

zmăcitu sf vz smucitură

zmâcitu sf vz smucitură

zmâncitu sf vz smucitură

zmucitu sf vz smucitură

zmuncitu sf vz smucitură

zmucitúră (vest) și zmuncitúră (est) f., pl. ĭ. Rezultatu zmuncituriĭ; zmunciturile hoțuluĭ ca să scape din mîna gardistuluĭ. – În Munt. vest zmîcitură (CL. 1910, 434). Și zmînc-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

smucitúră s. f., g.-d. art. smucitúrii; pl. smucitúri

smucitúră s. f., g.-d. art. smucitúrii; pl. smucitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SMUCITÚRĂ s. smuceală, smucire, smucit. (Cu o ~...)

SMUCITU s. smuceală, smucire, smucit. (Cu o ~...)

Intrare: smucitură
smucitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smucitu
  • smucitura
plural
  • smucituri
  • smuciturile
genitiv-dativ singular
  • smucituri
  • smuciturii
plural
  • smucituri
  • smuciturilor
vocativ singular
plural
smuncitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smuncitu
  • smuncitura
plural
  • smuncituri
  • smunciturile
genitiv-dativ singular
  • smuncituri
  • smunciturii
plural
  • smuncituri
  • smunciturilor
vocativ singular
plural
zmuncitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmuncitu
  • zmuncitura
plural
  • zmuncituri
  • zmunciturile
genitiv-dativ singular
  • zmuncituri
  • zmunciturii
plural
  • zmuncituri
  • zmunciturilor
vocativ singular
plural
zmucitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmucitu
  • zmucitura
plural
  • zmucituri
  • zmuciturile
genitiv-dativ singular
  • zmucituri
  • zmuciturii
plural
  • zmucituri
  • zmuciturilor
vocativ singular
plural
zmâncitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmâncitu
  • zmâncitura
plural
  • zmâncituri
  • zmânciturile
genitiv-dativ singular
  • zmâncituri
  • zmânciturii
plural
  • zmâncituri
  • zmânciturilor
vocativ singular
plural
zmâcitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmâcitu
  • zmâcitura
plural
  • zmâcituri
  • zmâciturile
genitiv-dativ singular
  • zmâcituri
  • zmâciturii
plural
  • zmâcituri
  • zmâciturilor
vocativ singular
plural

smucitură smuncitură zmuncitură zmucitură zmâncitură zmâcitură

  • 1. Faptul de a (se) smuci; mișcare repezită, bruscă; smucit (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: smuceală smucire smucit (s.n.) 3 exemple
    exemple
    • După ce s-a trîntit în fotoliu, și-a apropiat cu o smuncitură maldărul de dosare. GALAN, B. I 13.
      surse: DLRLC
    • Dintr-o dată, din desiș se auzi un nechezat de cal ș-o smuncitură. SADOVEANU, O. VII 37.
      surse: DLRLC
    • Calul se opri cîteva clipe, suflă puternic, apoi o smucitură a frîului îl sili iar să pornească. GÎRLEANU, L. 29.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Smuci + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98