17 definiții pentru smuceală

Explicative DEX

SMUCEALĂ, smuceli, s. f. Smucitură. [Var.: smânceală[1], smunceală s. f.] – Smuci + suf. -eală.

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală, dar există smâceală. — gall

smuceală sf [At: DDRF / V: ~unc~, smânc~, zmâc~, zmânc~ / Pl: ~eli / E: smuci + -eală] Mișcare bruscă și scurtă Si: smucire (2), smucit1 (2), smucitură (1).

SMUCEALĂ, smuceli, s. f. Smucitură. [Var.: smâceală, smunceală s. f.] – Smuci + suf. -eală.

SMUCEALĂ, smuceli, s. f. Smucitură. (Atestat în forma smînceală) O nouă smînceală de haină îl făcu s-o mai scurteze cu un stînjen. ODOBESCU, S. III 46. – Variantă: (regional) smînceală s. f.

SMÂCEALĂ[1] s. f. v. smuceală.

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

SMUNCEALĂ s. f. v. smuceală.

SMUNCEALĂ s. f. v. smuceală.

smânceală sf vz smuceală

smunceală sf vz smuceală

zmâceală sf vz smuceală

zmânceală sf vz smuceală

SMÂCEALĂ s. f. v. smuceală.

SMÎNCEALĂ s. f. v. smuceală.

Ortografice DOOM

smuceală s. f., g.-d. art. smucelii; pl. smuceli

smuceală s. f., g.-d. art. smucelii; pl. smuceli

smuceală s. f., g.-d. art. smucelii; pl. smuceli

Sinonime

SMUCEALĂ s. v. smucitură.

SMUCEALĂ s. smucire, smucit, smucitură.

Intrare: smuceală
smuceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smuceală
  • smuceala
plural
  • smuceli
  • smucelile
genitiv-dativ singular
  • smuceli
  • smucelii
plural
  • smuceli
  • smucelilor
vocativ singular —
plural —
smânceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smânceală
  • smânceala
plural
  • smânceli
  • smâncelile
genitiv-dativ singular
  • smânceli
  • smâncelii
plural
  • smânceli
  • smâncelilor
vocativ singular —
plural —
smâceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smâceală
  • smâceala
plural
  • smâceli
  • smâcelile
genitiv-dativ singular
  • smâceli
  • smâcelii
plural
  • smâceli
  • smâcelilor
vocativ singular —
plural —
smunceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smunceală
  • smunceala
plural
  • smunceli
  • smuncelile
genitiv-dativ singular
  • smunceli
  • smuncelii
plural
  • smunceli
  • smuncelilor
vocativ singular —
plural —
zmâceală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zmânceală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smuceală, smucelisubstantiv feminin

  • 1. Smucire, smucit, smucitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O nouă smînceală de haină îl făcu s-o mai scurteze cu un stînjen. ODOBESCU, S. III 46. DLRLC
etimologie:
  • Smuci + -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.