opțiuni
  • info

9 definiții pentru slugărit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLUGĂRIT s. n. Faptul de a slugări; slugăreală. – V. slugări.

SLUGĂRIT s. n. Faptul de a slugări; slugăreală. – V. slugări.

slugărit1 sns [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / E: slugări] 1-7 Slugăreală (1-3, 5-8). 8 (Înv) Slugărime.

SLUGĂRIT s. n. Faptul de a slugări; slugăreală. S-a gîndit să-și caute undeva v’un loc de slugărit. ȘEZ. IX 113.

slugărit n., pl. urĭ. Defav. Acțiunea de a slugărĭ. Slugărime.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

slugărit s. n.

slugărit s. n.

slugărit s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SLUGĂRIT s. v. servilism, slugărnicie.

slugărit s. v. SERVILISM. SLUGĂRNICIE.

Intrare: slugărit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slugărit
  • slugăritul
  • slugăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • slugărit
  • slugăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

slugăritsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi slugări DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.