8 definiții pentru slugărit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLUGĂRÍT s. n. Faptul de a slugări; slugăreală. – V. slugări.

SLUGĂRÍT s. n. Faptul de a slugări; slugăreală. – V. slugări.

slugărit1 sns [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / E: slugări] 1-7 Slugăreală (1-3, 5-8). 8 (Înv) Slugărime.

SLUGĂRÍT s. n. Faptul de a slugări; slugăreală. S-a gîndit să-și caute undeva v’un loc de slugărit. ȘEZ. IX 113.

slugărit n., pl. urĭ. Defav. Acțiunea de a slugărĭ. Slugărime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SLUGĂRÍT s. v. servilism, slugărnicie.

slugărit s. v. SERVILISM. SLUGĂRNICIE.

Intrare: slugărit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slugărit
  • slugăritul
  • slugăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • slugărit
  • slugăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

slugărit (s.n.)

etimologie:

  • vezi slugări
    surse: DEX '98 DEX '09