sleit¹ sns [At: MARIAN, V. 205 / E: slei²] 1 (Pop) Solidificare (1). 2-4 Sleire (4, 6-7).

sleit², ~ă [At: NECULCE, L. 309 / V: (îrg) slăit, (reg) zleit / Pl: ~iți, ~e / E: slei²] 1 a (Îrg; d. metale topite; pex, d. obiecte din metal) Turnat². 2 sm (Îvr) Idol. 3 a (D. grăsimi, de obicei animale, folosite la prepararea mâncărurilor și încălzite până la lichefiere) Care a căpătat, prin răcire, o anumită consistență. 4 a (Pex; d. mâncăruri) Care a căpătat, prin încălzire, un aspect specific și un gust neplăcut care evidențiază grăsimea din compoziție. 5 a (D. farfurii și tacâmuri) Care este acoperit cu grăsimi sleite² (3). 6 a (Rar; d. oameni) Slinos (1). 7 a (Pop; d. lichide, mai ales d. apă) Înghețat. 8 a (D. puțuri, fântâni, izvoare etc.) Care a fost secat² și curățat de nămol, de pietre etc. 9 a (Rar; pex) Secat² (2). 10 a (Rar) Coagulat. 11 a (Rar; fig; d. mijloace materiale, bogății naturale etc.) Secătuit (10). 12 a (Rar; d. recipiente) Golit² (5). 13 a (Fig; d. disponibilitățile etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor) Care a ajuns la limită Si: epuizat (3), extenuat (1), istovit, secat², secătuit, sfârșit², stors², supt², vlăguit, zdrobit, (înv) zămorât. 14 a (D. oameni) Care a obosit peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.) Si: epuizat (4), extenuat (1), istovit, secat², secătuit, sfârșit², stors², supt², vlăguit, zdrobit, (înv) zămorât. 15-16 a Slăbit² (4-5). 17 a (Îvp; d. legume făinoase; pex, d. verdețuri) Care a fost zdrobit și amestecat cu putere și îndelung, pentru a obține o pastă omogenă Si: (reg) făcăit, făcăluit, (fam) bătut² (1), frecat² (9). 18 a (Reg; d. șindrile) Care sunt greșit îmbucate unele într-altele.

SLEIT¹ s. n. Scoaterea apei dintr-o fîntînă (pentru a o curăța); sleire. El le făcuse în curtea cantonului fîntîna cu apă bună, le croise o treucă mare și curată pentru adăpatul vitelor și tot el avea grijă de sleitul fîntînii. POPA, V. 96.

sleit s. n.

sleit s. n.

sleit s. n.