12 definiții pentru slad


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLAD s. n. (Reg.) Malț. – Din bg., sb. slad.

SLAD s. n. (Reg.) Malț. – Din bg., scr. slad.

SLAD s. n. (Regional) Malț. Pentru a face rachiu, trebuie a începe prin a prepara sladul. I. IONESCU, D. 253.

slad n. malț: 60 de mierțe slad. [Slav. SLADŬ].

slad n., pl. urĭ (vsl. sladŭ, bg. sîrb. slad, rus. sólod, ung. szalad). Malț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

slad (-duri), s. n. – Malț. Sl. sladŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 346; Conev 74), cf. sb., cr., slov., ceh. slad, pol. slod, mag. szalad. Sec. XVII. – Der. sladniță, s. f. (depozit de malț).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

slad, sladuri, s.n. – (reg.) Resturi de fructe ce rămân după ce se distilează horinca (în Berbești, Ieud, Bârsana); borhot, brohă (ALR, 1956: 25). – Din bg., scr. slad (DEX, MDA); din vsl. sladŭ (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; MDA), cf. srb. slad, magh. szalad. (Sec. XVII) (DER).

slad, -uri, s.n. – Resturi de fructe ce rămân după ce se distilează horinca (în Berbești, Ieud, Bârsana); borhot, brohă (ALR 1956: 25). – Din sl. sladŭ, cf. srb. slad, magh. szalad. Sec. XVII (DER).

Intrare: slad
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slad
  • sladul
  • sladu‑
plural
  • sladuri
  • sladurile
genitiv-dativ singular
  • slad
  • sladului
plural
  • sladuri
  • sladurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)