SLAD s. n. (Reg.) Malț. – Din bg., sb. slad.

slad sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 200/12 / V: (reg) slat / Pl: ~uri / E: vsl *сладъ cf bg sслад, srb slad] 1 (Îvr) Malț. 2 (Reg) Cartofi (amestecați cu boabe de cereale) care se pun la fermentat pentru a fabrica rachiu. 3 (Reg; lpl) Borhot de la distilarea țuicii.

SLAD s. n. (Reg.) Malț. – Din bg., scr. slad.

SLAD s. n. (Regional) Malț. Pentru a face rachiu, trebuie a începe prin a prepara sladul. I. IONESCU, D. 253.

slad n. malț: 60 de mierțe slad. [Slav. SLADŬ].

slad n., pl. urĭ (vsl. sladŭ, bg. sîrb. slad, rus. sólod, ung. szalad). Malț.

slat sn vz slad

slad (înv., reg.) s. n.

slad (înv., reg.) s. n.

slad s. n., pl. sladuri

slad (-duri), s. n. – Malț. Sl. sladŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 346; Conev 74), cf. sb., cr., slov., ceh. slad, pol. slod, mag. szalad. Sec. XVII. – Der. sladniță, s. f. (depozit de malț).

SLAD s. v. malț.

slad s. v. MALȚ.

slad, sladuri, s.n. (reg.) Resturi de fructe ce rămân după ce se distilează horinca; borhot, brohă. – Din bg., scr. slad (DEX, MDA); din vsl. sladŭ (Conev, după DER; MDA), cf. srb. slad, magh. szalad (DER).

slad, sladuri, s.n. – (reg.) Resturi de fructe ce rămân după ce se distilează horinca (în Berbești, Ieud, Bârsana); borhot, brohă (ALR, 1956: 25). – Din bg., scr. slad (DEX, MDA); din vsl. sladŭ (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; MDA), cf. srb. slad, magh. szalad. (Sec. XVII) (DER).

slad, -uri, s.n. – Resturi de fructe ce rămân după ce se distilează horinca (în Berbești, Ieud, Bârsana); borhot, brohă (ALR 1956: 25). – Din sl. sladŭ, cf. srb. slad, magh. szalad. Sec. XVII (DER).