11 definiții pentru sinus (mat.) sinusă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÍNUS2, sinusuri, s. n. Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea catetei opuse unghiului respectiv și lungimea ipotenuzei dintr-un triunghi dreptunghic. – Din fr. sinus.

SÍNUS2, sinusuri, s. n. Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea catetei opuse unghiului respectiv și lungimea ipotenuzei dintr-un triunghi dreptunghic. – Din fr. sinus.

sinus2 sn [At: GEOMETRIA, A. M. 171v/17 / V: (înv) (Pl: ~e) sf / Pl: ~uri, (înv) ~i sm / E: fr sinus, ger Sinus] (Mat) Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea ipotenuzei și lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghic.

SÍNUS2, sinusuri, s. n. Funcție trigonometrică (a cărei variabilă independentă este un unghi) egală cu raportul dintre lungimea catetei opusă unghiului respectiv și lungimea ipotenuzei dintr-un triunghi dreptunghic[1]. modificată

  1. În original raportul este definit invers (incorect). — cata

SÍNUS s.n. 1. (Anat.) Cavitate situată în regiunea capului, între pereții osoși; dilatare pe traiectul venelor și al arterelor sau pe traiectul vaselor limfatice. ♦ (Bot.) Tăietură în lamina unei frunze, formând un unghi de diferite mărimi și forme. 2. (Mat.) Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea ipotenuzei și lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghic. [< fr. sinus, cf. lat. sinus – cavitate].[1]

  1. Definiția de pct. 2 este greșită. Raportul este invers, definiția din DEX ’98 este cea corectă. — gall

SINUS2 s. n. (mat.) funcție trigonometrică, raportul dintre lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghi. (< fr. sinus)[1]

  1. Definiție incompletă. Definiția din DEX ’98 este cea corectă. — gall

SÍNUS1 ~uri n. mat. Funcție trigonometrică a unui unghi ascuțit dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul dintre cateta opusă unghiului respectiv și ipotenuză. /<fr. sinus

*sínus n., pl. urĭ. Geom. V. sin 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sínus s. n., pl. sínusuri; (mat.) abr. sin

sínus (med., mat.) s. n., pl. sínusuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sinus [lat. sinus „cută, arc”] (sin) 1. (Pentru un unghi ascuțit, al unui triunghi dreptunghic) Raportul dintre cateta opusă unghiului și ipotenuză. 2. (Pentru un unghi orientat, cu vîrful în originea unui reper cartezian, avînd latura inițială pe semiaxa pozitivă a absciselor) Raportul dintre lungimea proiecției pe axa ordonatelor a razei vectoare a unui punct de pe latura finală a unghiului și lungimea razei vectoare. 3. (Pentru un argument numeric) Funcție care atașează unui argument x valoarea sinusului unghiului orientat de x radiani. Funcția sin x este definită pe R [mulțimea numerelor reale] cu valori în [intervalul] [-1, +1]; este o funcție periodică de perioadă 2π: sin(x + 2π) = sin(x); este o funcție impară: sin(-x) = -sin(x). Legătura dintre funcția sinus și funcțiile exponențiale este dată de formula: sin x = (eix – e-ix)/2i (L. Euler, 1748). Denumirea se întîlnește prima oară la R. Chester (1145); simbolul, propus de A. Girard (1626), s-a impus datorită lui L. Euler (Introductio in Analysin infinitorum, 1748).

Intrare: sinus (mat.)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinus
  • sinusul
  • sinusu‑
plural
  • sinusuri
  • sinusurile
genitiv-dativ singular
  • sinus
  • sinusului
plural
  • sinusuri
  • sinusurilor
vocativ singular
plural
sinusă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sinus (mat.) sinusă

  • 1. Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea catetei opuse unghiului respectiv și lungimea ipotenuzei dintr-un triunghi dreptunghic.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • comentariu abreviere sin
    surse: DOOM 2

etimologie: