sinus² sn [At: GEOMETRIA, A. M. 171^v/17 / V: (înv) ~ă (Pl: ~e) sf / Pl: ~uri, (înv) ~i sm / E: fr sinus, ger Sinus] (Mat) Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea ipotenuzei și lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghic.

SINUS², sinusuri, s. n. Funcție trigonometrică (a cărei variabilă independentă este un unghi) egală cu raportul dintre lungimea catetei opusă unghiului respectiv și lungimea ipotenuzei dintr-un triunghi dreptunghic^[1]. modificată

SINUS s.n. 1. (Anat.) Cavitate situată în regiunea capului, între pereții osoși; dilatare pe traiectul venelor și al arterelor sau pe traiectul vaselor limfatice. ♦ (Bot.) Tăietură în lamina unei frunze, formînd un unghi de diferite mărimi și forme. 2. (Mat.) Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea ipotenuzei și lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghic. [< fr. sinus, cf. lat. sinus – cavitate].^[1]

SINUS² s. n. (mat.) funcție trigonometrică, raportul dintre lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghi. (< fr. sinus)^[1]

SINUS¹ ~uri n. mat. Funcție trigonometrică a unui unghi ascuțit dintr-un triunghi dreptunghic, egală cu raportul dintre cateta opusă unghiului respectiv și ipotenuză. /<fr. sinus

*sínus n., pl. urĭ. Geom. V. sin 2.

sin⁵ sn vz sinus¹

sinusă sf vz sinus²

sinus s. n., pl. sinusuri; (mat.) simb. sin

sinus s. n., pl. sinusuri; (mat.) abr. sin

sinus (med., mat.) s. n., pl. sinusuri

sinus [lat. sinus „cută, arc”] (sin) 1. (Pentru un unghi ascuțit, al unui triunghi dreptunghic) Raportul dintre cateta opusă unghiului și ipotenuză. 2. (Pentru un unghi orientat, cu vîrful în originea unui reper cartezian, avînd latura inițială pe semiaxa pozitivă a absciselor) Raportul dintre lungimea proiecției pe axa ordonatelor a razei vectoare a unui punct de pe latura finală a unghiului și lungimea razei vectoare. 3. (Pentru un argument numeric) Funcție care atașează unui argument x valoarea sinusului unghiului orientat de x radiani. Funcția sin x este definită pe R [mulțimea numerelor reale] cu valori în [intervalul] [-1, +1]; este o funcție periodică de perioadă 2π: sin(x + 2π) = sin(x); este o funcție impară: sin(-x) = -sin(x). Legătura dintre funcția sinus și funcțiile exponențiale este dată de formula: sin x = (e^ix – e^-ix)/2i (L. Euler, 1748). Denumirea se întîlnește prima oară la R. Chester (1145); simbolul, propus de A. Girard (1626), s-a impus datorită lui L. Euler (Introductio in Analysin infinitorum, 1748).