8 definiții pentru simoniac (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIMONIÁC, -Ă, simoniaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) care se face vinovat de simonie. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. simoniaque.

simoniac, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ni-ac / Pl: ~aci, ~ace / E: fr simoniaque, lat simoniacus] 1-2 smf, a (Persoană) care se face vinovat(ă) de simonie.

SIMONIÁC, simoniaci, s. m. Persoană care se face vinovată de simonie. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. simoniaque.

SIMONIÁC, simoniaci, s. m. (Învechit) Cel care se face vinovat de simonie. Un simoniac care dădu bani pentru a izbuti. IORGA, L. II 59. – Pronunțat: -ni-ac.

SIMONIÁC, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se face vinovat de simonie. [Pron. -ni-ac. / < fr. simoniaque, lat. simoniacus].

SIMONIÁC, -Ă adj., s. m. f. vinovat de simonie. (< fr. simoniaque, lat. simoniacus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

simoniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. simoniáci; adj. f., s. f. simoniácă, pl. simoniáce

simoniác adj. m., s. m. (sil. -ni-ac), pl. simoniáci; f. sg. simoniácă, pl. simoniáce

Intrare: simoniac (s.m.)
  • silabație: -ni-ac info
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • simoniac
  • simoniacul
  • simoniacu‑
plural
  • simoniaci
  • simoniacii
genitiv-dativ singular
  • simoniac
  • simoniacului
plural
  • simoniaci
  • simoniacilor
vocativ singular
  • simoniacule
  • simoniace
plural
  • simoniacilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

simoniac, -ă simoniacă

  • 1. (Om) care se face vinovat de simonie.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Un simoniac care dădu bani pentru a izbuti. IORGA, L. II 59.
      surse: DLRLC

etimologie: