13 definiții pentru silicat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SILICÁT, silicați, s. m. Sare a acidului silicic, care intră în compoziția unui mare număr de minerale și care se folosește în metalurgie, la fabricarea produselor refractare, a sticlei și a materialelor de construcție. – Din fr. silicate.

SILICÁT, silicați, s. m. Sare a acidului silicic, care intră în compoziția unui mare număr de minerale și care se folosește în metalurgie, la fabricarea produselor refractare, a sticlei și a a materialelor de construcții. – Din fr. silicate

SILICÁT, silicați, s. m. Sare a acidului silicic care intră în compoziția unui mare număr de roci, pămînturi, minerale; se întrebuințează în metalurgie, la fabricarea produselor refractare, a sticlei și a materialelor de construcții. Silicat de calciu. Silicat de aluminiu. Silicat de magneziu.

SILICÁT s.m. Sare a acidului silicic. [< fr. silicate, cf. lat. silex – piatră].

SILICÁT s. m. sare a acidului silicic. (< fr. silicate)

SILICÁT ~ți m. Sare a acidului silicilic care intră în compoziția unui număr mare de minerale și este întrebuințată ca materie primă (în metalurgie, în industria ceramicii, cimentului, betonului, sticlei etc.). /<fr. silicate

silicat n. sare ce rezultă din combinarea acidului silicic cu o bază.

*silicát n, pl. e (d. silice). Chim. Sare de acid silicic: cea maĭ mare parte din coaja pămîntuluĭ se compune din silicate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

silicát s. m., pl. silicáți

silicát s. m., pl. silicáți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SILICÁT s. (CHIM.) silicat de sodiu = sticlă solubilă; silicat de zirconiu = zircon.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

silicát, -ă, adj. (înv.; despre roci) care conține silicat, ca element principal.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SILICÁT (< fr.) s. n. Produs oxigenat al siliciului cu diferite metale, care se găsește în natură în numeroase minerale (feldspați, mice, piroxeni, amfiboli, olivină, epidot, granați etc.) și care se folosește ca materie primă în ind. ceramică, a cimentului, chimică, metalurgică etc.; s. alcătuiesc una dintre cele mai importante clase de minerale, care reprezintă 75-80% din scoarța terestră.

Intrare: silicat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • silicat
  • silicatul
  • silicatu‑
plural
  • silicați
  • silicații
genitiv-dativ singular
  • silicat
  • silicatului
plural
  • silicați
  • silicaților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)