silabisire sf [At: ALBOTEANU, GRAM. 18^r/15 / V: (îvt) ~sare, ~izare, ~visi~ / Pl: ~ri / E: silabisi] 1-2 Pronunțare sau citire prin despărțirea cuvintelor, textelor etc. în silabe sau sunete din stângăcie (sau pentru a pune cuvântul sau cuvintele în relief) Si: (înv) silabire (1-2), silabisație (1-2), slovenire (1-2). 3-4 (Pex) Pronunțare sau citire lentă Si: (înv) silabire (3-4), silabisație (3-4), slovenire (3-4).

SILABISÍRE, silabisiri, s. f. Acțiunea de a silabisi și rezultatul ei.

silabisare sf vz silabisire

silabizare sf vz silabisire

silavisire sf vz silabisire

silabisíre s. f., g.-d. art. silabisírii; pl. silabisíri

silabisíre s. f., g.-d. art. silabisírii; pl. silabisíri

SILABISÍRE s. silabisit, (înv.) silabire, silabisație, slomnire, slovenire. (~ unui text.)

SILABISIRE s. silabisit, (înv.) silabire, silabisație, slomnire, slovenire. (~ unui text.)

SILABISÍRE s. f. (< silabisi, cf. ngr. sillavizo, după silabă): pronunțare sau citire rară, pe silabe.