16 definiții pentru sic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIC1 adv. Cuvânt care înseamnă „așa”, scris, de obicei între paranteze (adesea urmat de semnul exclamării) și folosit ca indicație pentru ca cititorii să știe că o greșeală dintr-un text reprodus aparține originalului, adică autorului respectiv, și nu comentatorului. – Cuv. lat.

SIC1 adv. Cuvânt care înseamnă „așa”, scris, de obicei între paranteze (adesea urmat de semnul exclamării) și folosit ca indicație pentru ca cititorii să știe că o greșeală dintr-un text reprodus aparține originalului, adică autorului respectiv, și nu comentatorului. – Cuv. lat.

sic2 s [At: PRIBEAGUL, P. R. 57 / V: sici, sit / Pl: ? / E: mg szik] (Reg) Pământ care conține calcar sau silitră.

sic1 av [At: ANTONESCU, D. / E: lat sic] Cuvânt care înseamnă „așa”, folosit, între paranteze, într-un text reprodus, pentru a arăta că acesta este redat exact, deși pare eronat.

SIC1 adv. Cuvînt latin echivalent cu «așa», folosit ca indicație pentru ca cititorii să știe că o greșeală dintr-un text aparține autorului respectiv și nu comentatorului.

SIC adv. Cuvânt (care se pune de obicei între paranteze într-un text citat) pentru a arăta că e întocmai după original, cu greșeala sau cu ciudățenia sa. [< lat. sic – așa, întocmai].

SIC adv. (între paranteze într-un text citat) întocmai după original. (< lat. sic)

sic adv. așa: se pune în paranteze, în urma unui text citat, spre a nu considera ca eronată forma-i curioasă sau neprobabilă.

*sic, cuv. latin care înseamnă „așa” (V. conj. și 2) și se întrebuințează la citațiunĭ ca să nu creadă cititoru că e vre-o greșeală, ci că e chear așa (V. la răzlog).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sic (-curi), s. n. (Înv.) Foiță de alamă, paietă. Mag. sík (Tiktin; Gáldi, Dict., 158), cf. sb., slov., ceh. sik.Der. șicui, vb. (înv., a auri, a acoperi cu aur).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sic s.n. (reg.) pământ care conține calcar sau silitră.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SIC, com. in jud. Cluj, situată în zona dealurilor Sicului; 2.697 loc. (2005). Piscicultură în iazuri și heleșteie. În arealul com. S. se află o rezervație ornitologică (biocomplexul acvatic „Stufărișurile de la Sic”), care constituie loc de pasaj pentru păsările migratoare. În satul S., menționat documentar în 1291, se află o biserică din sec. 13 (azi biserică reformată), cu forme de tranziție de la arhitectura romanică la cea gotică, ce păstrează fragmente de picturi murale interioare din sec. 14, bisericile de lemn Sf. Ioan Gură de Aur (1707), cu decor sculptat și turn-clopotniță cu foișor pe pronaos, și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1731) și o biserică romano-catolică (1758-1795).

Intrare: sic
sic1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • sic

sic

  • 1. Cuvânt care înseamnă „așa”, scris, de obicei între paranteze (adesea urmat de semnul exclamării) și folosit ca indicație pentru ca cititorii să știe că o greșeală dintr-un text reprodus aparține originalului, adică autorului respectiv, și nu comentatorului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: