sialoree sf [At: BIANU, D. S. / P: si-a-lo-re-e / Pl: ? / E: fr sialorrhée] Secreție excesivă de salivă întâlnită în cursul gravidității, în unele maladii de origine nervoasă, sau provocată de unele medicamente.

SIALOREE s.f. Ptialism; salivație abundentă. [Pron. -re-e. / < fr. sialorrhée, cf. gr. sialon – salivă, rhein – a curge].

SIALOREE s. f. ptialism. (< fr. sialorrhée)

sialoree (desp. si-a-) s. f., art. sialoreea, g.-d. sialoree, art. sialoreei

sialoree (si-a-) s. f., art. sialoreea, g.-d. sialoree, art. sialoreei

sialoree s. f. (sil. si-a-), art. sialoreea, g.-d. sialoree, art. sialoreei

SIALO- „salivă, salivație”. ◊ gr. sialon „salivă” > fr. sialo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. sialo-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care provoacă salivație; ~grafie (v. -grafie), s. f., explorare radiologică a glandelor salivare cu ajutorul unei substanțe de contrast; ~lit (v. -lit₁), s. n., concrețiune salivară; ~ree (v. -ree), s. f., secreție exagerată de salivă.

SIALORÉE (< fr.; {s} gr. sialon „salivă” + rhein „a curge”) s. f. (MED.) Scurgere pasivă de salivă în afara gurii, întâlnită în unele boli (parkinsonism, turbare). Apare fie din cauza paraliziei faciale, fie datorită unor dificultăți de deglutiție.

SIALOREE s. (MED.) ptialism.