12 definiții pentru sfredeluș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFREDELÚȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel (1). II. 1. (Ornit.) Pitulice. 2. (Entom.; și în compusul sfredelușul-lemnului) Larva răchitarului. – Sfredel + suf. -uș.

sfredeluș [At: VALIAN, V. / Pl: ~uri și (rar) ~e sn, ~i sm / E: sfredel + -uș] 1-6 sn (Șhp) Sfredel (1, 7-8) (mic) Si: burghiaș, (reg) sfredelaș (1-6), sfredeleac (1-6), sfredelecaș (1-6), sfredelecuț (1-6). 7 sm (Fam) Copil neastâmpărat. 8 sm (Fam; pex) Om isteț și descurcăreț. 9 sm (În basme) Pitic isteț și vioi. 10 sm (Orn; pop) Pitulice (Troglodytes troglodytes). 11 sm (Ent) Larva răchitarului1 Si: (reg) sfredelul-lemnului. 12 sm (Ent; reg) Buburuză (Coccinella septempunctata). 13 sm (Ent; reg) Ochiul-păunului (Saturnia pyri). 14 s (Reg) Constelație nedefinită mai îndeaproape.

SFREDELÚȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel (1). II. 1. (Ornit.) Pitulice. 2. (Entom.; și în sintagma sfredelușul lemnului) Larva răchitarului. – Sfredel + suf. -uș.

SFREDELÚȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel. II. 1. (Ornit.) Pitulice. Petroșeii și sfredelușii... toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. 2. Personaj din basme, închipuit ca un pitic isteț. 3. (Entom.; și în forma sfredelușul-lemnuiui) Larva răchitarului.

sfredeluș m. 1. păsărică cântăreață foarte măruntă. (Troglodytes parvulus); 2. nume de pitic isteț (în basme). [Lit. sfredel mic: pasărea e numită astfel după liniile undulate ale penelor sale, iar piticul după mișcările-i vioi și sprintene].

sfredeluș m. (d. sfredel, din cauza vioicĭiuniĭ mișcărilor. O păsărică foarte mică și vioaĭe, numită și împărătuș, impărâțel, bourel, gătejel și cĭoclejel (troglodýtes párvulus). Aușel (regulus cristátus). Numele unuĭ pitic isteț din poveștĭ (prichindel). V. pitulice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfredelúș s. m., pl. sfredelúși

sfredelúș s. m., pl. sfredelúși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFREDELÚȘ s. 1. (TEHN.) burghiaș, (reg.) sfredelaș, sfredeleac, sfredelecaș, sfredelecuț. 2. (ENTOM.) sfredel. (~ul este omida fluturelui numit răchitar.)

SFREDELÚȘ s. v. codobatură, ochiul-boului, pitulice, prundar, prundaș.

SFREDELUȘ s. 1. (TEHN.) burghiaș, (reg.) sfredelaș, sfredeleac, sfredelecaș, sfredelecuț. 2. (ENTOM.) sfredel. (~ul este omida fluturelui numit răchitar.)

sfredeluș s. v. CODOBATURĂ. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. PRUNDAR. PRUNDAȘ.

Intrare: sfredeluș
sfredeluș substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfredeluș
  • sfredelușul
  • sfredelușu‑
plural
  • sfredeluși
  • sfredelușii
genitiv-dativ singular
  • sfredeluș
  • sfredelușului
plural
  • sfredeluși
  • sfredelușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sfredeluș

  • 1. Diminutiv al lui sfredel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Petroșeii și sfredelușii... toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181.
      surse: DLRLC
  • 3. Personaj din basme, închipuit ca un pitic isteț.
    surse: DLRLC
  • 4. entomologie (Și în compusul sfredelușul-lemnului) Larva răchitarului.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • Sfredel + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09