12 definiții pentru sforăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFORĂÍ, sforăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A respira greu în timpul somnului, producând un zgomot caracteristic; a horcăi, a horăi; p. ext. a dormi sforăind. 2. (Despre cai) A forăi. [Prez. ind. și: sforăiesc] – Sfor1 + suf. -ăi.

SFORĂÍ, sfórăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni) A respira greu în timpul somnului, producând un zgomot caracteristic; a horcăi, a horăi; p. ext. a dormi sforăind. 2. (Despre cai) A forăi. [Prez. ind. și: sforăiésc] – Sfor1 + suf. -ăi.

SFORĂÍ, sfórăi, vb. IV. Intranz. 1. A respira greu și zgomotos în somn, producînd un zgomot caracteristic; a horăi. Domnul Mănescu... s-a ploconit respectuos înaintea ferestrei compartimentului unde sforăia un senator. GALAN, Z. R. 113. Codău... se întoarse pe cealaltă parte, sforăind crunt. CAMILAR, N. I 198. Sforăia cu pumnii strînși, cu plapoma peste cap. C. PETRESCU, S. 129. 2. (Despre cai) A sufla greu și zgomotos pe nări (ca semn al neliniștii); a forăi. Cînd puseră piciorul în apă, caii se înfiorară și prinseră a sforăi. SADOVEANU, O. I 153. S-auzea urlet de lupi. Caii se opreau uneori sforăind pe nări și zbătîndu-se în hamuri. SANDU-ALDEA, U. P. 35. Au început să sforăie caii și să-și ciulească urechile înspre partea de unde venea zgomotul. CARAGIALE, O. III 102. – Prez. ind. și: sforăiesc (ALECSANDRI, P. I 30, ȘEZ. VI 24, SEVASTOS, C. 120).

A SFORĂÍ sfórăi intranz. 1) (despre persoane) A produce sunete, cu zgomot caracteristic în timpul somnului; a horăi. 2) (despre unele animale, mai ales, despre cai) A sufla cu putere aerul pe nări (de spaimă, neliniște etc.); a forăi. /sfor + suf. ~ăi

sforăì v. 1. a produce în somn un sgomot particular din gâtlej sau din nas; 2. se zice de sgomotul ce face calul din nări. [Onomatopee (v. forăì)].

sfórăĭ (sud) și fórăĭ și hórăĭ (nord) și -ĭésc a v. intr. (imit. rudă cu sfîrîĭ, horcăĭ, hîrîĭ, fornăĭ). Răsuflu pe nas ținînd și gura cascată în somn și scot un sunet horcăit, cum fac maĭ ales bătrîniĭ: a dormi sforăind. Fac să vibreze aeru pe nas, vorbind de caĭ, maĭ ales cînd le e frică. – Și fúruĭ (Olt. Serbia).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sforăí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sfórăi, 3 sfórăie, imperf. 3 sg. sforăiá; conj. prez. 3 să sfórăie

sforăí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. sfórăi, 3 sg. și pl. sfórăie, imperf. 3 sg. sforăiá

sforăi (ind. prez. 1 sg. sforăi, 3 sg. și pl. sforăie)

sforăiu, sforăe 3, sforăiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFORĂÍ vb. 1. (rar) a ronhăi, (înv. și reg.) a sforcăi, (reg.) a horcăi, a horcăni, a horcoti, a pârsni, a sfornăi, (Mold., Bucov. și Maram.) a forăi, (Mold. și Bucov.) a horăi. (Doarme adânc și ~ tare.) 2. a forăi, a fornăi, (reg.) a necheza, a țâfni. (Caii ~.)

SFORĂI vb. 1. (rar) a ronhăi, (înv. și reg.) a sforcăi, (reg.) a horcăi, a horcăni, a horcoti, a pîrsni, a sfornăi, (Mold., Bucov. și Maram.) a forăi, (Mold. și Bucov.) a horăi. (Doarme adînc și ~ tare.) 2. a forăi, a fornăi, (reg.) a necheza, a țîfni. (Caii ~.)

Intrare: sforăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sforăi
  • sforăire
  • sforăit
  • sforăitu‑
  • sforăind
  • sforăindu‑
singular plural
  • sforăie
  • sforăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sforăi
(să)
  • sforăi
  • sforăiam
  • sforăii
  • sforăisem
a II-a (tu)
  • sforăi
(să)
  • sforăi
  • sforăiai
  • sforăiși
  • sforăiseși
a III-a (el, ea)
  • sforăie
(să)
  • sforăie
  • sforăia
  • sforăi
  • sforăise
plural I (noi)
  • sforăim
(să)
  • sforăim
  • sforăiam
  • sforăirăm
  • sforăiserăm
  • sforăisem
a II-a (voi)
  • sforăiți
(să)
  • sforăiți
  • sforăiați
  • sforăirăți
  • sforăiserăți
  • sforăiseți
a III-a (ei, ele)
  • sforăie
(să)
  • sforăie
  • sforăiau
  • sforăi
  • sforăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sforăi
  • sforăire
  • sforăit
  • sforăitu‑
  • sforăind
  • sforăindu‑
singular plural
  • sforăiește
  • sforăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sforăiesc
(să)
  • sforăiesc
  • sforăiam
  • sforăii
  • sforăisem
a II-a (tu)
  • sforăiești
(să)
  • sforăiești
  • sforăiai
  • sforăiși
  • sforăiseși
a III-a (el, ea)
  • sforăiește
(să)
  • sforăiască
  • sforăia
  • sforăi
  • sforăise
plural I (noi)
  • sforăim
(să)
  • sforăim
  • sforăiam
  • sforăirăm
  • sforăiserăm
  • sforăisem
a II-a (voi)
  • sforăiți
(să)
  • sforăiți
  • sforăiați
  • sforăirăți
  • sforăiserăți
  • sforăiseți
a III-a (ei, ele)
  • sforăiesc
(să)
  • sforăiască
  • sforăiau
  • sforăi
  • sforăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)