8 definiții pentru sfinghe
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFINGHE, sfinghi, s. m. (Entom.) Sfinx (II). – Din it. sfinge.
SFINGHE, sfinghi, s. m. (Entom.) Sfinx (II). – Din it. sfinge.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
sfinghe sf vz sfingă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFINGHE, sfinghi, s. m. (Entom.) Sfinx1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfingă sf [At: STAMATI, D. / V: ~nghe / Pl: ? / E: lat sphinga] (Îvr) 1-3 Sfinx (1-3). 4 (Ent; pop; îf sfinghe) Sfinx (7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfinghe (pop.) s. m., pl. sfinghi, art. sfinghii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfinghe s. m., pl. sfinghi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfinghe s. m., pl. sfinghi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sfingă, s.f. 1. (înv.) monstru fabulos din mitologia popoarelor antice, cu cap de om sau de berbec, de pasăre etc.; cu trup de leu și cu aripi de vultur; sfinx. 2. (pop.) numele mai multor specii de fluturi mari, de noapte; sfinghe.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M51) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F47) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |