13 definiții pentru sfințire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFINȚÍRE, sfințiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfinți și rezultatul ei. ◊ (Bis.) Ritual menit să confere unor lucruri un caracter sacru. ♦ (Înv.) Consfințire, consacrare. – V. sfinți1.

sfințire1 sf [At: PSALT, 147 / V: (înv) sfen~ / Pl: (rar) ~ri / E: sfinți1] 1 Trecere în rândul sfinților (10) Si: sanctificare, canonizare, (înv) sacrare. 2 (Pex) Revărsare a harului divin asupra cuiva Si: binecuvântare, blagoslovie, (înv) urare. 3-4 (Rar) Hirotonisire (1-2). 5 (Bis) Venerare. 6 (Îvr) Onoare. 7 Dobândire a harului divin (prin diverse practici religioase) Si: (rar) sfințit1, (înv) sfințitură (1), sânțire. 8 Inaugurare a unei biserici sau mănăstiri printr-un anumit ritual Si: consacrare, târnosire, (înv) sfințenie (14), obnovlenie, târnoseală1, târnosanie, târnositură. 9 (Îvr) Consacrare (6). 10 (Îvr) Încoronare. 11 (Înv) Biserică (1). 12 (Îvr; csnp) Sfânt (10). 13 (Înv; art; adesea urmat de un aps sau de un ppr) Sfinție (7). corectat(ă)

sfințire2[1] sf vz asfințire

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

SFINȚÍRE, sfințiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfinți1 și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Consfințire, consacrare. – V. sfinți1.

SFINȚÍRE, sfințiri, s. f. Acțiunea de a sfinți. Cîte tîrnosiri și sfințiri de biserici... CREANGĂ, A. 74. ♦ Consfințire, consacrare. Dreptul la muncă este condiția și rezultatul slobozeniei, exercițiul muncii este sfințirea și practica egalității. KOGĂLNICEANU, S. A. 79.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfințire s. f., g.-d. art. sfințirii; pl. sfințiri

sfințire s. f., g.-d. art. sfințirii; pl. sfințiri

sfințíre s. f., g.-d. art. sfințírii; pl. sfințíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFINȚÍRE s. (BIS.) 1. canonizare, (livr.) sacralizare, sacralizație, sanctificare, (înv.) sacrare, sanctificație. (~ unui martir.) 2. consacrare, sfeștanie, târnoseală, târnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, târnosanie, târnositură. (~ unei biserici.)

SFINȚÍRE s. v. amurg, apus, asfințit, biserică, casa domnului, consacrare, consfințire, fixare, hirotonie, hirotonire, hirotonisire, înserare, seară, stabilire, statornicire.

SFINȚIRE s. (BIS.) 1. canonizare, (livr.) sanctificare, (înv.) sacrare, sanctificație. (~ a unui martir.) 2. consacrare, sfeștanie, tîrnoseală, tîrnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, tîrnosanie, tîrnositură. (~ a unei biserici.)

sfințire s. v. AMURG. APUS. ASFINȚIT. BISERICĂ. CASA DOMNULUI. CONSACRARE. CONSFINȚIRE. FIXARE. HIROTONIE. HIROTONIRE. HIROTONISIRE. ÎNSERARE. SEARĂ. STABILIRE. STATORNICIRE.

Intrare: sfințire
sfințire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfințire
  • sfințirea
plural
  • sfințiri
  • sfințirile
genitiv-dativ singular
  • sfințiri
  • sfințirii
plural
  • sfințiri
  • sfințirilor
vocativ singular
plural
sfențire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfințire, sfințirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) sfinți și rezultatul ei. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cîte tîrnosiri și sfințiri de biserici... CREANGĂ, A. 74. DLRLC
    • 1.1. (termen) bisericesc Ritual menit să confere unor lucruri un caracter sacru. DEX '09
    • 1.2. învechit Consacrare, consfințire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dreptul la muncă este condiția și rezultatul slobozeniei, exercițiul muncii este sfințirea și practica egalității. KOGĂLNICEANU, S. A. 79. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.