sfințire¹ sf [At: PSALT, 147 / V: (înv) sfen~ / Pl: (rar) ~ri / E: sfinți¹] 1 Trecere în rândul sfinților (10) Si: sanctificare, canonizare, (înv) sacrare. 2 (Pex) Revărsare a harului divin asupra cuiva Si: binecuvântare, blagoslovie, (înv) urare. 3-4 (Rar) Hirotonisire (1-2). 5 (Bis) Venerare. 6 (Îvr) Onoare. 7 Dobândire a harului divin (prin diverse practici religioase) Si: (rar) sfințit¹, (înv) sfințitură (1), sânțire. 8 Inaugurare a unei biserici sau mănăstiri printr-un anumit ritual Si: consacrare, târnosire, (înv) sfințenie (14), obnovlenie, târnoseală¹, târnosanie, târnositură. 9 (Îvr) Consacrare (6). 10 (Îvr) Încoronare. 11 (Înv) Biserică (1). 12 (Îvr; csnp) Sfânt (10). 13 (Înv; art; adesea urmat de un aps sau de un ppr) Sfinție (7). corectat(ă)