16 definiții pentru sfială sâială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFIÁLĂ, (2) sfieli, s. f. 1. Lipsă de încredere în sine, timiditate, lipsă de îndrăzneală; sentiment de rușine, de jenă față de cineva sau de ceva, teamă, sfiiciune. 2. Atitudine sau purtare sfioasă. [Pr.: sfi-a-. – Var.: (reg.) sâiálă s. f.] – Sfii + suf. -eală.

SFIÁLĂ, sfieli, s. f. Atitudine și purtare sfioasă, lipsă de încredere în sine, timiditate, lipsă de îndrăzneală; sentiment de rușine, de jenă față de cineva sau de ceva, teamă, sfiiciune. [Pr.: sfi-a-.Var.: (reg.) sâiálă s. f.] – Sfii + suf. -eală.

SFIÁLĂ, sfieli, s. f. Timiditate, jenă, rușine, teamă; lipsă de îndrăzneală. Deodată îl cuprinse o sfială ca în fața unui moment hotărîtor. BART, E. 186. Tinerele s-au așezat îndată la masă; dar Abu-Hasan, văzînd că nu pun nimica-n gură de sfială, le-a dat el la fiecare-n taler. CARAGIALE, P. 141. Rădică-te, moș Ioane, și spune fără sfială ce durere ai. CREANGĂ, A. 157. ◊ Fig. Luna Și-a pogorît sfiala prin fereastră. TOPÎRCEANU, P. 73. – Variante: (astăzi rar) siálă (I. IONESCU, M. 643), sîiálă (C. PETRESCU, R. DR. 124 s. f.

SFIÁLĂ ~éli f. 1) Caracter sfios; timiditate. 2) Comportament sfios; timiditate. [G.-D. sfielii; Sil. sfi-a-] /a (se) sfii + suf. ~eală

sfială f. lipsa de încredere în sine, timiditate. [V. sfiì].

sfiálă (pron. sfiĭálă) f., pl. iĭelĭ. Sentimentu celuĭ ce se sfiește, respect. Neîncredere, timiditate. – În est și siĭală. Vechĭ siĭală.

SÂIÁLĂ s. f. v. sfială.

SÎIÁLĂ s. f. v. sfială.

SÎIÁLĂ s. f. v. sfială.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfiálă (sfi-a-) s. f., g.-d. art. sfiélii; (manifestări) pl. sfiéli

sfiálă s. f. (sil. sfi-a-), g.-d. art. sfiélii; (manifestări) pl. sfiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFIÁLĂ s. 1. v. jenă. 2. v. timiditate. 3. v. bună-cuviință.

SFIA s. 1. jenă, rușine, sfiiciune, stinghereală, stînjeneală, stînjenire, (pop.) rușinare, (înv. și reg.) rușință, (înv.) stideală, stidință, stidire. (Un sentiment de ~.) 2. rușine, sfiiciune, timiditate, (rar) sfiire, sfioșenie, (înv.) sființă. (~ unui copil.) 3. decență, jenă, manieră, pudoare, rușine, bună-cuviință, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudiciție. (Nu are nici un pic de ~.)

Sfială ≠ îndrăzneală

Intrare: sfială
  • silabație: sfi-a-
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfia
  • sfiala
plural
  • sfieli
  • sfielile
genitiv-dativ singular
  • sfieli
  • sfielii
plural
  • sfieli
  • sfielilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâia
  • sâiala
plural
  • sâieli
  • sâielile
genitiv-dativ singular
  • sâieli
  • sâielii
plural
  • sâieli
  • sâielilor
vocativ singular
plural