13 definiții pentru sfeti sfiti


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFETÍ, sfetesc, vb. IV. (înv.) 1. Refl. și tranz. A (se) arăta, a (se) ivi. 2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din sl. svĕtiti.

sfeti [At: N. COSTIN, L. II, 121/25 / V: (înv) sfiti / Pzi: ~tesc / E: slv свѣтити] 1 vr (Înv) A se arăta (37). 2 vr (Îe; d. oameni) A se ~ pe tobă A se lua la bătaie. 3 vr (Rar) A evolua (1). 4 vt A dovedi (1). 5 vt (Asr) A afla (1). 6 vrp A se descoperi (5). 7 vr (Reg) A se lăuda. 8 vr (Îrg) A se întâmpla. 9 vr (Îrg; îe) A i se ~ A izbuti. 10 vr (Reg) A risca. 11 vt (Îrg; c. i. cărți de joc) A întoarce pe față pentru a vedea valoarea cărții de joc care urmează să fie trasă de un alt jucător. 12 vt (Îrg; pex; c. i. cărți de joc) A trișa. 13 vt (Reg; c. i. cărți de joc) A amesteca (13). 14 vt (Îvr) A cere (1).

SFETÍ, sfetesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. și tranz. A (se) arăta, a (se) ivi. 2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din sl. svĕtiti.

SFETÍ2, sfetesc, vb. IV. Refl. (Astăzi rar) 1. A se arăta, a se ivi. [Amoriul] după ce se sfetește, Îndată se risipește. CONACHI, P. 151. ◊ Tranz. Zile, nopți petrec cu gîndul la dulcea închipuire Ce pururea îmi aduce și-mi sfetește nălucire. CONACHI, P. 82. 2. (Despre acțiuni, situații) A căpăta o anumită întorsătură, a ajunge la un capăt, a se limpezi. Ne veți uita și pe noi, după ce s-ar sfeti lucrurile. C. PETRESCU, A. R. 54. Președintele Villara a închis discuțiunea, zicînd ca să se mai amîne arestările pînă se va vedea cum se sfetesc lucrurile. GHICA, S. A. 161. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși cuiva ceea ce întreprinde.

sfetì v. 1. a da o taină pe față: îi s’a părut că s’a sfetit viitorul GHICA; 2. a descoperi înșelătoria (în jocul de cărți). [Slav. SVIETITI, a ieși la lumină].

sfetésc și sfitésc v. tr. (vsl. svĭetiti, a lumina, a arăta, d. svĭet, lumină; rus. svĭetitĭ, a lumina. V. prosfetesc, sfeșnic). Vechĭ. Descoper, arăt, daŭ pe față, daŭ la lumină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfetí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetésc, imperf. 3 sg. sfeteá; conj. prez. 3 să sfeteáscă

sfetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetésc, imperf. 3 sg. sfeteá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfeteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFETÍ vb. v. amesteca, apărea, arăta, clarifica, descurca, desluși, elucida, explica, ivi, întâmpla, lămuri, limpezi, pica, preciza, trișa.

sfeti vb. v. AMESTECA. APĂREA. ARĂTA. CLARIFICA. DESCURCA. DESLUȘI. ELUCIDA. EXPLICA. IVI. ÎNTÎMPLA. LĂMURI. LIMPEZI. PICA. PRECIZA. TRIȘA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sfetí (-tésc, -ít), vb.1. A lămuri, a descoperi, a clarifica. – 2. (Refl.) A se întrezări, a se întrevedea. – Var. sfiti. Megl. sfités, sfitiri „a lumina”. Sl. svĕtiti, svitĕti (Miklosich, Lexicon, 830; Cihac, II, 337). – Der. șfeșnic (var. înv. sveș(t)nic), s. n. (suport de lumînări; Olt., ram), din sl. svĕtilĭnikŭ, svĕštĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44); sfeșnicar, s. m. (copac rămuros); sfetilnă, s. f. (înv., cînt liturgic), din sl. svĕtilĭna, trad. a gr. φωταγωγιϰόν (Tiktin).

Intrare: sfeti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfeti
  • sfetire
  • sfetit
  • sfetitu‑
  • sfetind
  • sfetindu‑
singular plural
  • sfetește
  • sfetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfetesc
(să)
  • sfetesc
  • sfeteam
  • sfetii
  • sfetisem
a II-a (tu)
  • sfetești
(să)
  • sfetești
  • sfeteai
  • sfetiși
  • sfetiseși
a III-a (el, ea)
  • sfetește
(să)
  • sfetească
  • sfetea
  • sfeti
  • sfetise
plural I (noi)
  • sfetim
(să)
  • sfetim
  • sfeteam
  • sfetirăm
  • sfetiserăm
  • sfetisem
a II-a (voi)
  • sfetiți
(să)
  • sfetiți
  • sfeteați
  • sfetirăți
  • sfetiserăți
  • sfetiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfetesc
(să)
  • sfetească
  • sfeteau
  • sfeti
  • sfetiseră
sfiti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sfeti sfiti învechit

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) arăta, a (se) ivi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: arăta ivi 2 exemple
    exemple
    • [Amorul] după ce se sfetește, Îndată se risipește. CONACHI, P. 151.
      surse: DLRLC
    • Zile, nopți petrec cu gîndul la dulcea închipuire Ce pururea îmi aduce și-mi sfetește nălucire. CONACHI, P. 82.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: limpezi lămuri 2 exemple
    exemple
    • Ne veți uita și pe noi, după ce s-ar sfeti lucrurile. C. PETRESCU, A. R. 54.
      surse: DLRLC
    • Președintele Villara a închis discuțiunea, zicînd ca să se mai amîne arestările pînă se va vedea cum se sfetesc lucrurile. GHICA, S. A. 161.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: reuși

etimologie: