sferoid, ~ă snf, a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~e snf și a, (înv) ~izi sm / E: fr sphéroïde, lat sphaeroides, ger sphäroidisch] (Înv) 1-2 (Corp) care are o formă apropiată de aceea a unei sfere și rezultată prin rotirea unei elipse, a unui ovoid etc. în jurul uneia dintre axele sale.

SFEROID, sferoide, s. n. Corp format prin rotirea unei elipse, a unui oval etc. în jurul unei axe și avînd o formă apropiată de aceea a unei sfere. – Pl. și: (m.) sferoizi.

SFEROID s.n. Corp asemănător unei sfere, format prin rotirea unei elipse în jurul uneia dintre axele sale. [Pron. -ro-id, pl. -ide, (s.m.) -izi. / < fr. sphéroïde, cf. gr. sphaira – sferă, eidos – aspect].

SFEROID s. n. corp aproape sferic, format prin rotirea unei elipse în jurul uneia dintre axele sale. (< fr. sphéroïde)

SFEROID ~e n. Corp geometric de formă aproape sferică, obținut prin rotirea unei elipse în jurul uneia dintre axele ei de simetrie. /<fr. sphéroïde, lat. sphaeroides, germ. Sphäroidisch

sferoid n. solid geometric a cărui figură seamănă cu a sferei.

*sferoíd, -ă adj. (vgr. sphairoeidés. Cp. cu etmo-, sfeno- și rombo-id). Sferic. – Și sferoidal, ceĭa ce nu e maĭ bine.

sferoid³ (med.) s. m., pl. sferoizi

sferoid² (corp) s. n., pl. sferoide

+sferoid¹ adj. m. (+ s. n.: corp ~); f. sferoidă (galaxie ~), pl. sferoide

sferoid (corp aproape sferic) s. n., pl. sferoide

sferoid s. n., pl. sferoide

SFEROID s. (MAT.) elipsoid de rotație.

SFERO- „sferă, glob; globular, globulos”. ◊ gr. sphaira „glob, sferă” > fr. sphéro-, it. sfero-, germ. sphäro- > rom. sfero-. □ ~campimetru (v. campi-, v. -metru₁), s. n., instrument oftalmologic prevăzut cu cupolă, pentru măsurarea cîmpului vizual; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe sferice; ~cefal (v. -cefal), adj., cu capul globulos; ~cit (v. -cit), s. n., globul roșu cu diametrul redus; ~fachie (sferofakie) (v. -fachie), s. f., anomalie congenitală caracterizată prin sfericitatea cristalinului; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante cu fructificații globuloase; ~id (v. -id), s. n., corp asemănător cu o sferă, format prin rotirea unei elipse în jurul uneia dintre axele sale; ~lit (v. -lit₁), s. n., agregat mineral de formă sferică; ~litic (v. -litic₁), adj., (despre roci) care conține sferolite; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru determinarea curburii suprafețelor sferice; ~plast (v. -plast), s. n., celulă de formă sferică; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe globuloase; ~spor (v. -spor), s. m., grup de patru spori obligatorii, formați în sporange, la feoficee și rodoficee; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., zoosporange de formă sferică, prezent la peronosporacee; ~tecă (v. -tecă), s. f., corp sferic de fructificație, cu peridie uniloculară, prezent la ascomicete; ~zom (v. -zom), s. m., totalitatea microzomilor unei celule.

SFEROÍD (< fr.; {s} sfero- + gr. eidos „aspect”) s. n. Corp geometric asemănător cu o sferă dar cu o ușoară turtire la capete. De ex. Pământul poate fi considerat, ca formă gemerală, un s. de rotație (turtirea la Poli se datorează forței centrifuge care a acționat în timpul formării lui cu o intensitate mai mare la Ecuator, scăzând spre cei doi Poli, astfel că axa polară este cu 43 km mai mică decât diametrul Ecuatorului). Totuși, datorită neregularităților suprafeței terestre, nu este un s. perfect, ci o formă particulară a acestuia numită geoid.