20 de definiții pentru sfârc zmârc zvâlc zvârc scârc sfâlc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂRC, sfârcuri, s. n. 1. Vârful moale, (cartilaginos) și elastic al unor organe; spec. mamelon. ♦ Tendon cartilaginos care leagă între ele diferite oase ale corpului; zgârci. 2. Vârf flexibil (al mustăților, al cozii animalelor, al biciului). – Et. nec.

SFÂRC, sfârcuri, s. n. 1. Vârful moale, (cartilaginos) și elastic al unor organe; spec. mamelon. ♦ Tendon cartilaginos care leagă între ele diferite oase ale corpului; zgârci. 2. Vârf flexibil (al mustăților, al cozii animalelor, al biciului). – Et. nec.

sfârc sn [At: ANON. CAR. / V: (îrg) sfâlc, zvârc, (reg) scârc, spâlc, jvârc, zvâlc, zmârc / Pl: ~uri sn, (reg) ~rci sm / E: nct] 1 (De obicei cu determinările „sânului”, „țâței”) Vârful proeminent al mamelei, de obicei pigmentat mai intens, prin care se scurge laptele Si: mamelon, (reg) bot, bont, buburuz, bumb, gurgui, muc, zâmboc. 2 (Pls) Dop în formă de sfârc (1) care se aplică biberonului. 3 (De obicei urmat de determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”) Extremitate (proeminență) de obicei moale sau cartilaginoasă a unor organe, a unor părți de organe, a unor oase etc. 4 (Rar) Extremitatea dinspre tâmplă a pleoapei. 5 (Înv) Cartilaj. 6 (Reg; csnp) Partea scobită de după ureche. 7 (Reg) Tendon. 8 (Reg; îs) ~ul gâtlanului Uvulă. 9 (Fam) Obiect de dimensiuni reduse. 10 (Reg) Doagă de dimensiuni reduse. 11 Smoc de păr sau de pene, de obicei în formă prelungă sau ascuțită. 12 (Pgn) Capăt ascuțit. 13 (Spc; de obicei urmat de determinâri în genitiv sau introduse prin pp „de”) Extremitate (flexibilă) a unor obiecte, a unor părți de obiecte etc., având de obicei o formă ascuțită. 14 Capătul subțire și neîmpletit, de obicei adăugat, al biciului Si: șfichi2, (pop) pleasnă, (reg) plesnitoare, șugar. 15 (Reg; îe) A lua în ~ A glumi pe seama cuiva. 16 (Reg) Fir subțire care se leagă la capătul sforii undiței și de care se prinde cârligul Si: (reg) pleasnă. 17 (Reg) Prâsnel (1). 18 Bucată de parâmă prinsă cu un capăt la zbirul unei macarale cu scopul de a prinde macaraua sau palancul de o parâmă, de un scondru etc. 19 Vârf la paloș. 20 (Nob) Gurguiul opincii. 21 Porțiune dintr-o suprafață de teren, de apă etc. situată într-o zonă periferică.

SFÂRC, sfârcuri n. 1) Vârf flexibil (al unor organe sau obiecte). Sfârcul urechii. 2) Țesut cartilaginos care îmbracă suprafețele articulare ale oaselor; zgârci. 3) Vârf al mamelei; mamelon; gurgui. /Orig. nec.

sfârc n. 1. capăt, vârf; sfârc de biciu, sfârc de țâță; 2. lobul urechii. [Cf. slovean ȘVRK, sfichiuială].

SFÎRC, sfîrcuri, s. n. 1. Vîrful elastic, moale sau cartilaginos al anumitor organe. Femeia își făcu loc alături de dînsul, astupînd gura copilului cu sfîrcul pieptului. REBREANU, I. 34. Foc îmi ieșea din sfîrcurile urechilor și mînile îmi erau înghețate. VLAHUȚĂ, O. A. 344. Bastonul... nu atinse decît ușor sfîrcul urechii amicului nostru. CARAGIALE, M. 91. ♦ Tendon cartilaginos care leagă între ele diferite oase ale corpului; zgîrci. Coastele sînt legate de osul spinării prin sfîrcuri, ca să se poată mișca. La TDRG. 2. Vîrful flexibil al mustăților, al cozii animalelor și, prin analogie, al unui bici. Mustața căruntă îi era răsucită și întărită cu săpun la sfîrcuri. SADOVEANU, O. VI 343. S-a așezat jos, privind mulțimea și legănîndu-și sfîrcul de coadă copoiesc. POPA, V. 109. Călușeii, atinși cu sfîrcul biciului, porniră pe podul de gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 34. ♦ (Rar) Vîrful altor obiecte. Se culcă cu soarele la sfîrcul opincilor. GALACTION, O. I 46. Norii se grămădeau unul peste altul pe muchea dealurilor, zdrențuindu-se în treacăt de sfîrcurile brazilor. La TDRG- Ci mai tare mi-l bătea... Cu sfîrcul paloșului. TEODORESCU, P. P. 542.

sfîrc n., pl. urĭ (vsl. svirŭkŭ, sunet, fluĭer, bg. svirka, fluĭer, nsl. šverk, lovitură de șfichĭ). Șfichĭ: sfîrcu biciuluĭ. Gurguĭ (de țîță): sfîrcu țîțeĭ. Zgîrcĭ, cartilagine (pin confuziune): sfîrcu urechiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfârc s. n., pl. sfấrcuri

sfârc s. n., pl. sfârcuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFÂRC s. 1. v. mamelon. 2. v. zgârci. 3. v. șfichi. 4. (la pl.) aripi (pl.). (~uri la fundul butoiului.)

SFÂRC s. v. ligament, tendon, venă, vână.

sfîrc s. v. LIGAMENT. TENDON. VENĂ. VÎNĂ.

SFÎRC s. 1. (ANAT.) gurgui, mamelon. (~ sînului.) 2. (ANAT.) zgîrci. (~ nasului; ~ urechii.) 3. pleasnă, șfichi, (reg.) plesnitoare, șugar. (~ de bici.) 4. (la pl.) aripi (pl.). (~ la fundul butoiului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

SFÂRC, sfấrcuri, s. n. 1. Vârf flexibil (al unor organe sau obiecte) ◊ Sfârcul urechii. 2. Țesut cartilaginos care îmbracă suprafețele articulare ale oaselor; zgârci. 3. Vârf al mamelei; mamelon, gurgui. (derformare din zgârc, apropiat de răd. expresivă sfâr; cf. spârc) [def. NODEX]


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zvârc, zvârcuri, s.n. – (reg.) Rid (pe față); zbârcitură (ALRRM, 1969: 57). – Cf. zbârc.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

muc și sfârc expr. excelent, de cea mai bună calitate.

Intrare: sfârc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârc
  • sfârcul
  • sfârcu‑
plural
  • sfârcuri
  • sfârcurile
genitiv-dativ singular
  • sfârc
  • sfârcului
plural
  • sfârcuri
  • sfârcurilor
vocativ singular
plural
zmârc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zvâlc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvârc
  • zvârcul
  • zvârcu‑
plural
  • zvârcuri
  • zvârcurile
genitiv-dativ singular
  • zvârc
  • zvârcului
plural
  • zvârcuri
  • zvârcurilor
vocativ singular
plural
scârc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfâlc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sfârc zmârc zvâlc zvârc scârc sfâlc

  • 1. Vârful moale, (cartilaginos) și elastic al unor organe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Foc îmi ieșea din sfîrcurile urechilor și mînile îmi erau înghețate. VLAHUȚĂ, O. A. 344.
      surse: DLRLC
    • Bastonul... nu atinse decît ușor sfîrcul urechii amicului nostru. CARAGIALE, M. 91.
      surse: DLRLC
  • 2. Vârf flexibil (al mustăților, al cozii animalelor, al biciului).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șfichi (s.n.) 3 exemple
    exemple
    • Mustața căruntă îi era răsucită și întărită cu săpun la sfîrcuri. SADOVEANU, O. VI 343.
      surse: DLRLC
    • S-a așezat jos, privind mulțimea și legănîndu-și sfîrcul de coadă copoiesc. POPA, V. 109.
      surse: DLRLC
    • Călușeii, atinși cu sfîrcul biciului, porniră pe podul de gheață. SANDU-ALDEA, U. P. 34.
      surse: DLRLC
    • 2.1. rar Vârful altor obiecte.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Se culcă cu soarele la sfîrcul opincilor. GALACTION, O. I 46.
        surse: DLRLC
      • Norii se grămădeau unul peste altul pe muchea dealurilor, zdrențuindu-se în treacăt de sfîrcurile brazilor. La TDRG.
        surse: DLRLC
      • Ci mai tare mi-l bătea... Cu sfîrcul paloșului. TEODORESCU, P. P. 542.
        surse: DLRLC

etimologie: