15 definiții pentru sfârâitoare sfârăitoare sfărăitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂRÂITÓR, -OÁRE, (1) sfârâitori, -oare, adj., (2) sfârăitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie. 2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tor.

sfărăitoare sf vz sfârâitor[1] corectată

  1. În original: vz sfârâitoare care este de fapt femininul cuv. sfârâitor LauraGellner

sfârăitoare sf vz sfârâitoare

sfârâietoare sf vz sfârâitor[1] corectată

  1. În original: vz sfârâitoare care este de fapt femininul cuv. sfârâitor LauraGellner

sfârâitor, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ietoare, ~răitoare, sfărăitoare[1] / Pl: ~i, ~oare / E: sfârâi + -tor] 1 a (D. grăsimi încinse la foc, d. alimente prăjite sau fripte ori d. alte corpuri încinse sau încălzite cu o sursă de căldură) Care produce zgomote șuierătoare și repetate, de mică intensitate. 2 a (Rar; pex; d. grăsimi încinse la foc, d. alimente prăjite sau fripte ori d. alte corpuri încinse sau încălzite cu o sursă de căldură)) Care se prăjește 3 a (D. foc sau d. corpuri ori materii care ard) Care produce pocnete mici, scurte și repetate Si: (reg) pârâitor. 4 a (D. foc sau d. corpuri ori materii care ard) Care arde repede cu pâlpâiri sau scăpări dese și cu pocnete scurte, repetate Si: (reg) pârâitor. 5 a (D. fuse de tors, d. roți sau d. alte obiecte în mișcare) Care produce un zgomot caracteristic, care se repetă ritmic, determinat de viteza, de continuitatea sau de repetarea mișcării Si: (reg) prisnitor, prâznăitor, prâznălitor. 6 a (Pex; d. fuse de tors, d. roti sau d. alte obiecte în mișcare) Care se mișcă (sau care merge, care funcționează etc.) foarte repde Si: (reg) prisnitor, prâznăitor, prâznălitor 7 sf Jucărie confecționată dintr-o nucă golită de miez și străbătută, longitudinal, de un ax metalic sau de lemn pe care se înfășoară o sfoară, fixându-se la capătul superior al axului un măr sau un cocean de porumb care, atunci când se trage de sfoară, produce, prin învârtire, un sfârâit1 (10) caracteristic Si: bâzâitoare, (reg) sfârâiac (3), sfârâioc. 8 sf (Reg) Morișcă. 9 a (D. păsări) Care produce un zgomot caracteristic determinat de bătăi repezi din aripi (în timpul zborului) Si: fâlfâitor, (reg) păbâitor. 10 a (D. insecte) Care produce un zgomot caracteristic în timpul zborului Si: bâzâitor, zâzâitor, zumzăitor, (rar) zumbăitor, (pop) bombănitor, (reg) bornăitor, vâjâitor. 11 a (D. unele insecte și d. unele păsări) Care scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate Si: țârâitor, țâțâitor. corectată

  1. Ultimele două variante, fără accent în original — LauraGellner

SFÂRÂITÓR, -OÁRE, (1) sfârâitori, -oare, adj., (2) sfârâitori, s. f. 1. Adj. Care sfârâie. 2. S. f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbârnâitoare. [Pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tor.

SFÎRÎITOÁRE, sfîrîitori, s. f. Jucărie de copii făcută de obicei dintr-o șindrilă subțire legată de o sfoară și care, învîrtită repede, produce un zbîrnîit. ◊ Fig. [Țăranii] sînt de multe ori o sfîrîitoare care se-nvîrtește după placul dregătorilor. ISPIRESCU, la TDRG.

sfărăitoare f. jucărie ce face sgomot învârtindu-se.

sfîrîitoáre f., pl. orĭ (d. sfîrîĭ). Cîrîitoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sfârâitoáre (-râ-i-) s. f., g.-d. art. sfârâitórii; pl. sfârâitóri

sfârâitoáre s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. sfârâitórii; pl. sfârâitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFÂRÂITOÁRE s. bâzâitoare, (reg.) sfârâiac, stârâioc. (~ cu care se joacă copiii.)

SFÂRÂITOÁRE s. v. morișcă.

SFÎRÎITOARE s. bîzîitoare, (reg.) sfîrîiac, sfîrîioc. (~ cu care se joacă copiii.)

Intrare: sfârâitoare
sfârâitoare substantiv feminin
  • silabație: sfâ-râ-i-
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârâitoare
  • sfârâitoarea
plural
  • sfârâitori
  • sfârâitorile
genitiv-dativ singular
  • sfârâitori
  • sfârâitorii
plural
  • sfârâitori
  • sfârâitorilor
vocativ singular
plural
sfârăitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sfărăitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfărăitoare
  • sfărăitoarea
plural
  • sfărăitori
  • sfărăitorile
genitiv-dativ singular
  • sfărăitori
  • sfărăitorii
plural
  • sfărăitori
  • sfărăitorilor
vocativ singular
plural

sfârâitoare sfârăitoare sfărăitoare

  • 1. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit.
    exemple
    • [Țăranii] sînt de multe ori o sfîrîitoare care se-nvîrtește după placul dregătorilor. ISPIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Sfârâi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09