4 definiții pentru sfâșiat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFÂȘIÁT, -Ă, sfâșiați, -te, adj. Rupt în bucăți, în fâșii. [Pr.: -și-at] – V. sfâșia.

SFÂȘIÁT, -Ă, sfâșiați, -te, adj. Rupt în bucăți, în fâșii. [Pr.: -și-at] – V. sfâșia.

SFÎȘIÁT, -Ă, sfîșiați, -te, adj. Rupt în bucăți, sfîrticat. Cămașa-i era sfîșiată. VORNIC, P. 216. Pînza sfîșiată... se zbătea nebună în suflarea vîntului. BART, S. M. 51. ◊ Fig. Pe cînd rîde, are-n pieptu-i al său suflet sfîșiat. MSCEDONSKI, O. I 241. Nu ți-o fi, bade, păcat Să mă lași aicea-n sat Cu sufletu sfîșiat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 252.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SFÂȘIÁT adj. 1. sfârtecat, (înv. și reg.) mursecat. (Om ~ de lupi.) 2. sfârtecat, (înv. și reg.) spârcuit. (~ de săbii.) 3. ferfenițit, hărtănit, rupt, zdrențăros, zdrențuit, (pop. și fam.) ferfenițos. (O carte ~.) 4. găurit, rupt, uzat, zdrențăros, zdrențuit, (pop.) zdrențos. (Un cerșetor cu hainele ~.) 5. rupt, spintecat, (înv.) spart. (După bătaie avea hainele ~.) 6. zdrențuit, (reg.) peticit. (Cearșaf ~.)

SFÎȘIAT adj. 1. sfîrtecat, (înv. și reg.) mursecat. (Om ~ de lupi.) 2. sfîrtecat, (înv. și reg.) spîrcuit. (~ de săbii.) 3. ferfenițit, hărtănit, rupt, zdrențăros, zdrențuit, (pop. și fam.) ferfenițos. (O carte ~.) 4. găurit, rupt, uzat, zdrențăros, zdrențuit, (pop.) zdrențos. (Un cerșetor cu hainele ~.) 5. rupt, spintecat, (înv.) spart. (După bătaie avea hainele ~.) 6. zdrențuit, (reg.) peticit. (Cearșaf ~.)

Intrare: sfâșiat
sfâșiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfâșiat
  • sfâșiatul
  • sfâșiatu‑
  • sfâșia
  • sfâșiata
plural
  • sfâșiați
  • sfâșiații
  • sfâșiate
  • sfâșiatele
genitiv-dativ singular
  • sfâșiat
  • sfâșiatului
  • sfâșiate
  • sfâșiatei
plural
  • sfâșiați
  • sfâșiaților
  • sfâșiate
  • sfâșiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)