sesizare sf [At: COD. PEN. R. P. R. 426 / V: sezisa~, (rar) ~isa~ / Pl: ~zări / E: sesiza] 1 Aducere la cunoștința unei autorități, a unui organ de justiție etc, verbal sau în scris, a unui caz (considerat ilegal) în vederea cercetării și a soluționării lui. 2 Comunicare (de obicei scrisă) făcută unei autorități, unui organ de justiție etc. în legătură cu o ilegalitate, cu o abatere etc. pentru a lua măsurile care se impun. 3 (Ccr) Document, act, scrisoare etc. prin care cineva sesizează (1) ceva cuiva. 4 Înțelegere. 5 Aducere la cunoștința cuiva. corectat(ă)

SESIZARE s.f. Acțiunea de a sesiza și rezultatul ei. [Var. sezisare s.f. / < sesiza].

SESIZARE s. f. acțiunea de a sesiza; încunoștiințare, aviz. (< sesiza)

sesisare sf vz sesizare

sezisare sf vz sesizare

SEZISARE, sezisări, s. f. Acțiunea de a (se) sezisa și rezultatul ei; pricepere, înțelegere; încunoștințare. Sezisarea instanțelor judecătorești.

SEZISARE, sezisări, s. f. Acțiunea de a (se) sezisa și rezultatul ei; pricepere, înțelegere; încunoștințare.

SEZISARE s.f. v. sesizare.

sesizare s. f., g.-d. art. sesizării; pl. sesizări

sesizare s. f., g.-d. art. sesizării; pl. sesizări

sesizare s. f., g.-d. art. sesizării; pl. sesizări

SESIZARE s. 1. v. relevare. 2. v. înțelegere. 3. v. reclamație.

SESIZARE s. 1. observare, relevare, remarcare, semnalare, subliniere. (~ unei anumite semnificații.) 2. înțelegere, percepere, pricepere, (înv.) pricepătură, știutură. (~ situației.) 3. reclamație. (Redacția ziarului a primit o ~.)