11 definiții pentru serios (adv.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SERIÓS, -OÁSĂ, serioși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care are un caracter grav, sobru; lipsit de superficialitate; care nu se ține de frivolități, de glume; așezat, ponderat. Care convinge, care corespunde unui caracter sobru. ♦ Care are o înfățișare gravă, un aer solemn, sever, rigid. ♦ Lipsit de zburdălnicie, de veselie. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Sobru. 2. Care obișnuiește să adâncească lucrurile, care procedează în acțiunile sale cu atenție, cu conștiinciozitate; p. ext. care are o înfățișare, o expresie vădind concentrare, preocupare. 3. Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real, adevărat. E lucru foarte serios. ♦ (Despre lucrări, activități etc.) Temeinic, adânc, conștiincios. Studii serioase în specialitate. ♦ Care poate avea urmări grave; primejdios. Boală serioasă. 4. De seamă, important. II. Adv. 1. Fără intenție de glumă sau de farsă; adevărat, drept. 2. Temeinic; stăruitor, hotărât cu tot dinadinsul. III. S. n. (Rar) Seriozitate. ◊ Loc. adv. Cu (tot) seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă. ◊ Expr. A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda unei persoane sau unui lucru toată atenția, a-l socoti vrednic de luat în considerație. [Pr.: -ri-os] – Din fr. sérieux, lat. seriosus.

serios, ~oa [At: MOLNAR, I. 365/22 / P: ~ri-os / V: (înv) ~oz / Pl: ~oși, ~oase / E: lat seriosus, fr sérieux, it serioso] 1 a (D. manifestări, acțiuni, comportări, atitudini ale oamenilor sau d. fața, mimica, privirea lor) Care exprimă gravitate, sobrietate etc. 2 sn (Rar) Ceea ce este sobru, grav etc. 3 a (D. oameni) Care respectă limita admisă (în comportare, în manifestări etc.). 4 a (D. oameni) Care este corect. 5 a (D. oameni) Care ia în considerație lucrurile importante. 6 a (D. oameni) Care este conștient de importanța faptelor sale. 7 a (D. oameni) Care nu manifestă veselie, nu se amuză etc. 8 sn (Înv) Seriozitate (2). 9 sn (Rar; îlav) Cu (tot) ~ul Într-un mod lipsit de glumă. 10 sn (Îe) A lua (pe cineva sau ceva) în ~ A acorda (unei persoane sau unui lucru) toată atenția. 11 sn (Îae) A judeca pe cineva (pe nedrept) după aparențe. 12 a (D. oameni) Care are o pregătire temeinică într-un anumit domeniu de activitate. 13 a (D. oameni) Care se ocupă de un lucru, își îndeplinește obligațiile etc. cu deosebită atenție. 14 a (D. oameni) Pe care cineva se poate baza cu toată încrederea. 15 a (D. lucrări, activități, manifestări etc. ale oamenilor) Care reflectă o pregătire temeinică. 16-17 a, av (D. lucrări, activități, manifestări etc. ale oamenilor) (Care este) făcut cu multă competență, răspundere, stăruință Si: temeinic. 18 a (D. lucrări, activități, manifestări etc. ale oamenilor) Care prezintă importanță, interes deosebit Si: valoros. 19 a Care are însemnătate (prin cantitate, calitate, consecințe etc.) Si: important, însemnat. 20 a Care este de mari proporții Si: adânc, profund. 21 a Care trebuie privit cu toată grija cuvenită. 22 av În mod stăruitor. 23 a Determinat de cauze temeinice Si: justificat, fundamentat, întemeiat. 24-25 av, a (Într-un mod) care constituie o primejdie Si: grav, primejdios.

SERIÓS, -OÁSĂ, serioși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care are un caracter grav, sobru; lipsit de superficialitate; care nu se ține de frivolități, de glume; așezat, ponderat. ◊ Care convinge, care corespunde unui caracter sobru. ♦ Care are o înfățișare gravă, un aer solemn, sever, rigid. ♦ Lipsit de zburdălnicie, de veselie. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Sobru. 2. Care obișnuiește să adâncească lucrurile, care procedează în acțiunile sale cu atenție, cu conștiinciozitate; p. ext. care are o înfățișare, o expresie vădind concentrare, preocupare. 3. Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real, adevărat. E lucru foarte serios. ♦ (Despre lucrări, activități etc.) Temeinic, adânc, conștiincios. Studii serioase în specialitate. ♦ Care poate avea urmări grave; primejdios. Boală serioasă. 4. De seamă, important. II. Adv. 1. Fără intenție de glumă sau de farsă; adevărat, drept. 2. Temeinic; stăruitor, hotărât cu tot dinadinsul. III. S. n. (Înv.) Seriozitate. ◊ Loc. adv. Cu (tot) seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă. ◊ Expr. (Și azi) A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda unei persoane sau unui lucru toată atenția, a-l socoti vrednic de luat în considerație. [Pr.: -ri-os] – Din fr. sérieux, lat. seriosus.

SERIÓS1 adv. 1. Fără intenție de glumă, de farsă; drept, adevărat. Vorbesc foarte serios, declara el. SADOVEANU, E. 173. Ei, cum vorbești serios... dacă vrei să știi ce vor filozofii? CAMIL PETRESCU, U. N. 76. 2. Temeinic, cu seriozitate. Ghica, Rosetti, Bălcescu etc. nu se pun serios pe lucru să se unească între dînșii. GHICA, A. 73. ♦ Stăruitor, hotărît, dinadins. Aceasta venea după ce aflase că Ion umbla serios după Ana. REBREANU, I. 31.

SERIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; așezat, ponderat. ♦ Căruia nu-i place să glumească; sever, rigid. 2. (și adv.) Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real. ♦ Îngrijorător, grav. 3. Important, de seamă. ♦ A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda toată atenția unei persoane sau unui lucru. [Pron. -ri-os. / < fr. sérieux, cf. lat. med. seriosus].

SERIÓS, -OÁSĂ adj. 1. grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; așezat, ponderat. ◊ căruia nu-i place să glumească; sever, rigid. 2. (și adv.) privit cu seriozitate; pozitiv, real. ◊ îngrijorător, grav. 3. important, de seamă. ♦ a lua (pe cineva sau ceva) în ~ = a acorda toată atenția (unei persoane sau unui lucru). (< fr. sérieux, lat. seriosus)

SERIÓS2 adv. 1) Cu temeinicie; temeinic. A se apuca ~ de lucru. 2) Fără intenție de glumă. A vorbi ~. /<lat. seriosus, fr. sérieux, it. serioso

*seriós, -oásă adj. (fr. sérieux. d. mlat. seriosus, clasic serius). Grav, fără glumă, pe care te poțĭ baza: om serios, ton serios. Grav, periculos: boală serioasă. Pozitiv, real, sincer: promisiunĭ serioase. Important, de valoare: cercetărĭ serioase. S. n. A lua în serios, a considera ca important, nu ca glumă. A-țĭ lua rolu în serios, a lucra cu seriozitate. Adv. În mod serios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SERIÓS adj., adv., interj. 1. adj. v. cumpătat. 2. adj. grav. (Are o fizionomie ~oasă.) 3. adj. grav, solemn, (înv.) marțial, (înv.) solemnel. (Ton ~.) 4. adj. chibzuit, cumpănit, gândit, judicios, matur, socotit, temeinic. (O judecată ~oasă.) 5. adj. amănunțit, atent, meticulos, migălos, minuțios, riguros, scrupulos, (înv.) scump. (O ~oasă cercetare a faptelor.) 6. adj., adv. stăruitor, temeinic, (fig.) sănătos. (S-a apucat ~ de treabă.) 7. adj. adânc, profund, temeinic, (fig.) pătrunzător. (Un eseu ~.) 8. adj. v. convingător. 9. adj. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvântat. (A invocat o scuză ~oasă.) 10. adj. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, structural, substanțial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~oase.) 11. adj. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, prețios, remarcabil, substanțial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuție ~oasă la dezvoltarea...) 12. adj. grav, greu, malign, periculos, primejdios, (rar) sever, (fam.) urât. (O boală ~oasă; o formă ~oasă a bolii.) 13. adv. foarte, grav, greu, rău, tare. (E ~ bolnav.) 14. adv. adevărat, cert, sigur. (- Așa s-au întâmplat lucrurile! – ~?) 15. interj. zău!, (franțuzism) parol.

SERIOS adj., adv., interj. 1. adj. astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~.) 2. adj. grav. (Are o fizionomie ~.) 3. adj. grav, solemn, (livr.) marțial, (înv.) solemnel. (Ton ~.) 4. adj. chibzuit, cumpănit, gîndit, judicios, matur, socotit, temeinic. (O judecată ~.) 5. adj. amănunțit, atent, meticulos, migălos, minuțios, riguros, scrupulos, (înv.) scump. (O ~ cercetare a faptelor.) 6. adj., adv. stăruitor, temeinic, (fig.) sănătos. (S-a apucat ~ de treabă.) 7. adj. adînc, profund, temeinic, (fig.) pătrunzător. (Un eseu ~.) 8. adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.) 9. adj. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntat. (A invocat o scuză ~.) 10. adj. adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, structural, substanțial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 11. adj. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, prețios, remarcabil, substanțial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuție ~ la dezvoltarea...) 12. adj. grav, greu, malign, periculos, primejdios, (rar) sever, (fam.) urît. (O boală ~; o formă ~ a bolii.) 13. adv. grav, greu, rău, tare. (E ~ bolnav.) 14. adv. adevărat, cert, sigur. (- Așa s-au întîmplat lucrurile! – ~?) 15. interj. zău!, (franțuzism) parol!

Intrare: serios (adv.)
serios2 (adv.) adverb
  • silabație: se-ri-os
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • serios
  • serio
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

serios (adv.)

  • 1. Fără intenție de glumă sau de farsă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adevărat drept (adv.) 2 exemple
    exemple
    • Vorbesc foarte serios, declara el. SADOVEANU, E. 173.
      surse: DLRLC
    • Ei, cum vorbești serios... dacă vrei să știi ce vor filozofii? CAMIL PETRESCU, U. N. 76.
      surse: DLRLC
  • 2. Hotărât cu tot dinadinsul.
    exemple
    • Ghica, Rosetti, Bălcescu etc. nu se pun serios pe lucru să se unească între dînșii. GHICA, A. 73.
      surse: DLRLC
    • Aceasta venea după ce aflase că Ion umbla serios după Ana. REBREANU, I. 31.
      surse: DLRLC

etimologie: