13 definiții pentru serios (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SERIÓS, -OÁSĂ, serioși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care are un caracter grav, sobru; lipsit de superficialitate; care nu se ține de frivolități, de glume; așezat, ponderat. Care convinge, care corespunde unui caracter sobru. ♦ Care are o înfățișare gravă, un aer solemn, sever, rigid. ♦ Lipsit de zburdălnicie, de veselie. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Sobru. 2. Care obișnuiește să adâncească lucrurile, care procedează în acțiunile sale cu atenție, cu conștiinciozitate; p. ext. care are o înfățișare, o expresie vădind concentrare, preocupare. 3. Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real, adevărat. E lucru foarte serios. ♦ (Despre lucrări, activități etc.) Temeinic, adânc, conștiincios. Studii serioase în specialitate. ♦ Care poate avea urmări grave; primejdios. Boală serioasă. 4. De seamă, important. II. Adv. 1. Fără intenție de glumă sau de farsă; adevărat, drept. 2. Temeinic; stăruitor, hotărât cu tot dinadinsul. III. S. n. (Rar) Seriozitate. ◊ Loc. adv. Cu (tot) seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă. ◊ Expr. A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda unei persoane sau unui lucru toată atenția, a-l socoti vrednic de luat în considerație. [Pr.: -ri-os] – Din fr. sérieux, lat. seriosus.

serios, ~oa [At: MOLNAR, I. 365/22 / P: ~ri-os / V: (înv) ~oz / Pl: ~oși, ~oase / E: lat seriosus, fr sérieux, it serioso] 1 a (D. manifestări, acțiuni, comportări, atitudini ale oamenilor sau d. fața, mimica, privirea lor) Care exprimă gravitate, sobrietate etc. 2 sn (Rar) Ceea ce este sobru, grav etc. 3 a (D. oameni) Care respectă limita admisă (în comportare, în manifestări etc.). 4 a (D. oameni) Care este corect. 5 a (D. oameni) Care ia în considerație lucrurile importante. 6 a (D. oameni) Care este conștient de importanța faptelor sale. 7 a (D. oameni) Care nu manifestă veselie, nu se amuză etc. 8 sn (Înv) Seriozitate (2). 9 sn (Rar; îlav) Cu (tot) ~ul Într-un mod lipsit de glumă. 10 sn (Îe) A lua (pe cineva sau ceva) în ~ A acorda (unei persoane sau unui lucru) toată atenția. 11 sn (Îae) A judeca pe cineva (pe nedrept) după aparențe. 12 a (D. oameni) Care are o pregătire temeinică într-un anumit domeniu de activitate. 13 a (D. oameni) Care se ocupă de un lucru, își îndeplinește obligațiile etc. cu deosebită atenție. 14 a (D. oameni) Pe care cineva se poate baza cu toată încrederea. 15 a (D. lucrări, activități, manifestări etc. ale oamenilor) Care reflectă o pregătire temeinică. 16-17 a, av (D. lucrări, activități, manifestări etc. ale oamenilor) (Care este) făcut cu multă competență, răspundere, stăruință Si: temeinic. 18 a (D. lucrări, activități, manifestări etc. ale oamenilor) Care prezintă importanță, interes deosebit Si: valoros. 19 a Care are însemnătate (prin cantitate, calitate, consecințe etc.) Si: important, însemnat. 20 a Care este de mari proporții Si: adânc, profund. 21 a Care trebuie privit cu toată grija cuvenită. 22 av În mod stăruitor. 23 a Determinat de cauze temeinice Si: justificat, fundamentat, întemeiat. 24-25 av, a (Într-un mod) care constituie o primejdie Si: grav, primejdios.

SERIÓS, -OÁSĂ, serioși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. Care are un caracter grav, sobru; lipsit de superficialitate; care nu se ține de frivolități, de glume; așezat, ponderat. ◊ Care convinge, care corespunde unui caracter sobru. ♦ Care are o înfățișare gravă, un aer solemn, sever, rigid. ♦ Lipsit de zburdălnicie, de veselie. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Sobru. 2. Care obișnuiește să adâncească lucrurile, care procedează în acțiunile sale cu atenție, cu conștiinciozitate; p. ext. care are o înfățișare, o expresie vădind concentrare, preocupare. 3. Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real, adevărat. E lucru foarte serios. ♦ (Despre lucrări, activități etc.) Temeinic, adânc, conștiincios. Studii serioase în specialitate. ♦ Care poate avea urmări grave; primejdios. Boală serioasă. 4. De seamă, important. II. Adv. 1. Fără intenție de glumă sau de farsă; adevărat, drept. 2. Temeinic; stăruitor, hotărât cu tot dinadinsul. III. S. n. (Înv.) Seriozitate. ◊ Loc. adv. Cu (tot) seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă. ◊ Expr. (Și azi) A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda unei persoane sau unui lucru toată atenția, a-l socoti vrednic de luat în considerație. [Pr.: -ri-os] – Din fr. sérieux, lat. seriosus.

SERIÓS2 s. n. (Mai ales în expr.) Seriozitate. Închin paharele cu seriosul cunoscut al romînilor. RUSSO, S. 25. ◊ Loc. adv. Cu (tot) seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă. Asta în Țara Romînească se numește cu tot seriosul sistemă democratică. CARAGIALE, O. III 186. ◊ Expr. A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda (unei persoane sau unui lucru) toată atenția, a-l socoti vrednic de luat în considerație, a-l crede real, adevărat, important.

SERIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; așezat, ponderat. ♦ Căruia nu-i place să glumească; sever, rigid. 2. (și adv.) Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real. ♦ Îngrijorător, grav. 3. Important, de seamă. ♦ A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda toată atenția unei persoane sau unui lucru. [Pron. -ri-os. / < fr. sérieux, cf. lat. med. seriosus].

SERIÓS, -OÁSĂ adj. 1. grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; așezat, ponderat. ◊ căruia nu-i place să glumească; sever, rigid. 2. (și adv.) privit cu seriozitate; pozitiv, real. ◊ îngrijorător, grav. 3. important, de seamă. ♦ a lua (pe cineva sau ceva) în ~ = a acorda toată atenția (unei persoane sau unui lucru). (< fr. sérieux, lat. seriosus)

serios a. 1. grav, în opozițiune cu ușuratic: om serios; 2. ale cării consecințe pot fi grave: afacere, boală serioasă; 3. foarte important: a face cercetări serioase; 4. sincer, adevărat: o afecțiune serioasă. ║ n. seriozitate: a lua în serios.

*seriós, -oásă adj. (fr. sérieux. d. mlat. seriosus, clasic serius). Grav, fără glumă, pe care te poțĭ baza: om serios, ton serios. Grav, periculos: boală serioasă. Pozitiv, real, sincer: promisiunĭ serioase. Important, de valoare: cercetărĭ serioase. S. n. A lua în serios, a considera ca important, nu ca glumă. A-țĭ lua rolu în serios, a lucra cu seriozitate. Adv. În mod serios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

seriós2 (rar) (-ri-os) s. n.

seriós s. n. (sil. -ri-os)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SERIÓS s. v. seriozitate.

Intrare: serios (s.n.)
  • silabație: se-ri-os
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • serios
  • seriosul
  • seriosu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • serios
  • seriosului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

serios (s.n.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Închin paharele cu seriosul cunoscut al romînilor. RUSSO, S. 25.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Cu (tot) seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Asta în Țara Romînească se numește cu tot seriosul sistemă democratică. CARAGIALE, O. III 186.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda unei persoane sau unui lucru toată atenția, a-l socoti vrednic de luat în considerație.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: