SENIOR², -OARĂ, seniori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Sportiv) care a depășit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) mai în vârstă, mai bătrână. 3. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul). [Pr.: -ni-or] – Din fr. senior.

senior³, ~oară smf, a [At: DL / P: ~ni-or / Pl: ~i, ~oare / E: fr senior] (Îoc „junior”) 1-2 (Sportiv) care a depășit vârsta de 18 ani.

senior², ~ă [At: N. COSTIN, LET. II, 113/3 / P: ~ni-or / V: (înv) sin~ (S și: signor / P și: si-nior), (îvr) senor, sinor smf, siniore (S și: signiore / P și: si-niore) sm / Pl: ~i, ~e / E: fr seigneur, it signor, signore] 1 smf (Rar; de obicei urmat de numele de familie sau, rar, de prenume) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat sau cu o femeie (de neam, cu funcție înaltă etc.) Si: domn, (îvr) seniorie (1). 2 sm Stăpân al unui domeniu feudal din apusul Europei, asupra căruia își exercita și unele atribute ale puterii de stat. 3 sm (Pex) Nobil (1). 4-5 sf Soția unui senior² (2-3).

senior¹ sm [At: STAMATI, D. / P: ~ni-or / A și: senior / Pl: ~i / E: lat senior] (Pe lângă un nume de familie; îoc junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul).

SENIOR², -OARĂ, seniori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Sportiv) care a depășit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) mai în vârstă, mai bătrână. 3. S. n. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul). [Pr.: -ni-or] – Din fr. senior.

SENIOR³, -OARĂ, seniori, -oare, s. m. și f. (Mai ales la pl.) Sportiv care a depășit vîrstă de 21 de ani (la băieți) sau de 18 ani (la fete). – Pronunțat: ni-or.

SENIOR¹ adj. m. (Pe lîngă un nume propriu de persoană, în opoziție cu junior) Cel mai în vîrstă dintre doi oameni care poartă același nume și care trăiesc în același mediu. Primul portret cunoscut al lui Ion-vodă este acel ce l-am descoperit și cumpărat noi în 1862... la buchinistul Igel senior. HASDEU, I. V. 236. – Pronunțat: -ni-or.

SENIOR s.m. Stăpîn al unei feude; (p. ext.) nobil. // adj. (De obicei pe lîngă un nume propriu) Care este mai în vîrstă, mai bătrîn; bătrînul, tatăl. [Pron. -ni-or. / < lat. senior, cf. fr. seigneur].

SENIOR, -OARĂ s.m. și f. Sportiv care a depășit vîrsta juniorilor. [Pron. -ni-or. / < fr. senior].

SENIOR¹ I. s. m. stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. II. adj. (după un nume onomastic) care este mai în vârstă, mai bătrân; tatăl (în raport cu fiul). (< lat. senior)

SENIOR², -OARĂ s. m. f. sportiv care a depășit vârsta juniorilor. (< fr. senior)

SENIOR² ~i m. (în opoziție cu junior) 1) Sportiv care a depășit vârsta juniorilor. 2) rar (pe lângă un nume de persoană) Tata în raport cu fiul. 3) fig. Persoana cea mai în vârstă dintr-o colectivitate. /<lat. senior

senior m. 1. proprietar feudal, în evul mediu; 2. om de mare nobleță. ║ a. mai mare în vârstă, în opozițiune cu junior = mai tânăr.

senor, ~ă smf vz senior²

sinior, ~ă smf vz senior²

siniore sm vz senior²

sinor, ~ă smf vz senior²

senior¹ (sportiv) (desp. -ni-or) adj. m., s. m., pl. seniori; adj. f., s. f. senioară, pl. senioare

senior³ (tatăl) (desp. -ni-or) s. m.; abr. sr/Sr

senior¹ (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. seniori; adj. f., s. f. senioară, pl. senioare

senior³ (tatăl) (-ni-or) s. m.; abr. sr/Sr

senior (tatăl) s. m. (sil. -ni-or)

senior (sportiv) s. m., adj. m. (sil. -ni-or), pl. seniori; f. sg. senioară, g.-d. art. senioarei, pl. senioare

senior (lat., în opoziție cu iunior).

senior.

senior (-ri), s. m. – Persoană mai în vîrstă; tată. Lat. senior (sec. XIX). – Der. senioral, adj., din fr. seigneurial; seniorie, s. f., din fr. seigneurie; monsenior, s. m., din fr. monseigneur.

À tout seigneur, tout honneur (fr. „Fiecărui senior, toată cinstea”). Aceasta e traducerea, ad litteram. Dar înțelesul este că trebuie să acordăm fiecăruia ce i se cuvine, după calitățile și meritele lui, după poziția și priceperea sa. Această veche și cunoscută zicală franceză aparține marelui autor anonim: poporul. Să-i recunoaștem deci acest merit, fiindcă… à tout seigneur, tout honneur! FOL.