24 de definiții pentru senior (în vârstă) siniore sinor senor sinior


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SENIÓR2, -OÁRĂ, seniori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Sportiv) care a depășit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) mai în vârstă, mai bătrână. 3. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul). [Pr.: -ni-or] – Din fr. senior.

senior1 sm [At: STAMATI, D. / P: ~ni-or / A și: senior / Pl: ~i / E: lat senior] (Pe lângă un nume de familie; îoc junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul).

senior3, ~oa smf, a [At: DL / P: ~ni-or / Pl: ~i, ~oare / E: fr senior] (Îoc „junior”) 1-2 (Sportiv) care a depășit vârsta de 18 ani.

senior2, ~ă [At: N. COSTIN, LET. II, 113/3 / P: ~ni-or / V: (înv) sin~ (S și: signor / P și: si-nior), (îvr) senor, sinor smf, siniore (S și: signiore / P și: si-niore) sm / Pl: ~i, ~e / E: fr seigneur, it signor, signore] 1 smf (Rar; de obicei urmat de numele de familie sau, rar, de prenume) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat sau cu o femeie (de neam, cu funcție înaltă etc.) Si: domn, (îvr) seniorie (1). 2 sm Stăpân al unui domeniu feudal din apusul Europei, asupra căruia își exercita și unele atribute ale puterii de stat. 3 sm (Pex) Nobil (1). 4-5 sf Soția unui senior2 (2-3).

SENIÓR2, -OÁRĂ, seniori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Sportiv) care a depășit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) mai în vârstă, mai bătrână. 3. S. n. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul). [Pr.: -ni-or] – Din fr. senior.

SÉNIOR1 adj. m. (Pe lîngă un nume propriu de persoană, în opoziție cu junior) Cel mai în vîrstă dintre doi oameni care poartă același nume și care trăiesc în același mediu. Primul portret cunoscut al lui Ion-vodă este acel ce l-am descoperit și cumpărat noi în 1862... la buchinistul Igel senior. HASDEU, I. V. 236. – Pronunțat: -ni-or.

SENIÓR3, -OÁRĂ, seniori, -oare, s. m. și f. (Mai ales la pl.) Sportiv care a depășit vîrstă de 21 de ani (la băieți) sau de 18 ani (la fete). – Pronunțat: ni-or.

SENIÓR, -OÁRĂ s.m. și f. Sportiv care a depășit vârsta juniorilor. [Pron. -ni-or. / < fr. senior].

SENIÓR s.m. Stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. // adj. (De obicei pe lângă un nume propriu) Care este mai în vârstă, mai bătrân; bătrânul, tatăl. [Pron. -ni-or. / < lat. senior, cf. fr. seigneur].

SENIÓR2, -OÁRĂ s. m. f. sportiv care a depășit vârsta juniorilor. (< fr. senior)

SENIÓR1 I. s. m. stăpân al unei feude; (p. ext.) nobil. II. adj. (după un nume onomastic) care este mai în vârstă, mai bătrân; tatăl (în raport cu fiul). (< lat. senior)

SENIÓR2 ~i m. (în opoziție cu junior) 1) Sportiv care a depășit vârsta juniorilor. 2) rar (pe lângă un nume de persoană) Tata în raport cu fiul. 3) fig. Persoana cea mai în vârstă dintr-o colectivitate. /<lat. senior

senior m. 1. proprietar feudal, în evul mediu; 2. om de mare nobleță. ║ a. mai mare în vârstă, în opozițiune cu junior = mai tânăr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

seniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. senióri; adj. f., s. f. senioáră, pl. senioáre

sénior3 (tatăl) (-ni-or) s. m.; abr. sr/Sr

sénior (tatăl) s. m. (sil. -ni-or)

seniór (sportiv) s. m., adj. m. (sil. -ni-or), pl. senióri; f. sg. senioáră, g.-d. art. senioárei, pl. senioáre

senior (lat., în opoziție cu iunior).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

seniór (-ri), s. m. – Persoană mai în vîrstă; tată. Lat. senior (sec. XIX). – Der. senioral, adj., din fr. seigneurial; seniorie, s. f., din fr. seigneurie; monsenior, s. m., din fr. monseigneur.

Intrare: senior (în vârstă)
senior2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • senior
  • seniorul
  • senioru‑
plural
  • seniori
  • seniorii
genitiv-dativ singular
  • senior
  • seniorului
plural
  • seniori
  • seniorilor
vocativ singular
plural
siniore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sinor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
senor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sinior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

senior, -oară (persoană) senioară siniore sinor senor sinior

  • 1. Sportiv care a depășit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Persoană mai în vârstă, mai bătrână.
    surse: DEX '09
  • 3. substantiv masculin (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul).
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Primul portret cunoscut al lui Ion-vodă este acel ce l-am descoperit și cumpărat noi în 1862... la buchinistul Igel senior. HASDEU, I. V. 236.
      surse: DLRLC
    • comentariu În acest caz se accentuează senior.
      surse: DOOM 2
    • comentariu abreviere sr / Sr
      surse: DOOM 2

etimologie: