11 definiții pentru semnificat (s.n.) sămnificat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMNIFICÁT, semnificate, s. n. (Lingv.) Concept, conținut, sens al unui cuvânt. – Din fr. signifié (după semn, semnifica).

semnificat sn [At: FM (1841), 2992/26 / V: (înv) săm~ / Pl: ? / E: fr signifié cf semn, semnifica] (Liv) 1-2 Semnificație (1-2).

SEMNIFICÁT, semnificate, s. n. (Lingv.) Concept, conținut, sens al unui cuvânt. – Din fr. signifié (după semn, semnifica).

SEMNIFICÁT s.m. Conceptul purtat de un semn (mai ales de un semn lingvistic); elementul conceptual (al semnului lingvistic); denotat. [După fr. signifié].

SEMNIFICÁT s. m. conținut semantic, semnificația semnului lingvistic; denotat. (după fr. signifié)

SEMNIFICÁT m. Conținut semantic al semnului lingvistic. /<fr. signifié

sămnificat sn vz semnificat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*semnificát s. n., pl. semnificáte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SEMNIFICÁT s. m. (după fr. signifié): înțeles sau semnificație a semnului lingvistic, care intră într-un raport de interdependență cu semnificantul sau expresia (cu secvența sau tranșa sonoră) a cuvântului. În teoria gramaticii generative îi corespunde structura de adâncime. El este notat în ghilimele. Astfel, în cuvântul casă, s. „casă” se află într-un raport de interdependență cu semnificantul sau expresia /c-a-s-ă-/. Totalitatea s. dintr-o limbă constituie planul conținutului. Între conținut și semnificant sau expresie există un raport de interdependență (v. exprésie, semnificánt, conținút și intercondiționáre).

SEMNIFICANT – SEMNIFICAT (< fr. signifiant, signifié, modificate după rom. semn) Disociație devenită clasică, în domeniul limbii și aparținind lui Ferdinand de Saussure. Formula „semnificant – semnificat” a avut urmări deosebite pentru critica și teoria literaturii modeme. Dacă literatura este „limbaj”, în acest caz ea participă la condiția fundamentală a limbii compusă din semne – adică dintr-un determinant (semnificantul prin care se înțelege cuvântul, imaginea verbală, expresia în sens larg) și un determinat (semnificatul, adică sensul, ideea, noțiunea). Între cei doi termeni se stabilește întotdeauna o relație de semnificare. Cuvintele și unitățile lor constitutive sînt semne care comunică un înțeles, o semnificație în mod mijlocit: prin valorile lor fonice, prin imagini acustice, care se numesc semnificanți și se opun conținutului noțional propriu cuvintelor, adică semnificatului. Literatura, înainte de a fi „artă”, constituie un „sistem semnificant”, al cărui sens „semnificat” nu este decît relativ analizabil. „Sensul” poetic sau literar nu se confundă cu acela – literal – al frazei, ci decurge din existența unei multiplicități de sensuri posibile, pe care sistemul verbal le conține și le sugerează cititorului. Un cuvînt sau o propoziție poate enunța un singur lucru, dar exprimă zeci de nuanțe. În interpretarea operelor literare, centrul de greutate se deplasează de pe semnul lingvistic (cuvinte, fraze, expresii) pe sens și semnificație, ale căror nuanțe și complexitate cititorul sau criticul le descifrează.

Intrare: semnificat (s.n.)
semnificat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semnificat
  • semnificatul
  • semnificatu‑
plural
  • semnificate
  • semnificatele
genitiv-dativ singular
  • semnificat
  • semnificatului
plural
  • semnificate
  • semnificatelor
vocativ singular
plural
sămnificat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

semnificat (s.n.) sămnificat

etimologie: