7 definiții pentru denotat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENOTÁT, denotate, s. n. Obiect denumit de un nume; semnificat. – Din fr. dénoté.

denotat sm [At: DN3 / Pl: ~ați / E: fr dénoté] Obiect denumit de un nume Si: semnificat.

DENOTÁT s. n. Obiect denumit de un nume; semnificat. – Din fr. dénoté.

DENOTÁT s.n. Referentul, obiectul pe care îl semnifică un anumit cuvânt; semnificat. [Cf. fr. denoté].

DENOTÁT s. n. obiectul denumit de un anumit cuvânt; semnificat. (< fr. dénoté)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: denotat (s.n.)
denotat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • denotat
  • denotatul
  • denotatu‑
plural
  • denotate
  • denotatele
genitiv-dativ singular
  • denotat
  • denotatului
plural
  • denotate
  • denotatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

denotat (s.n.)

etimologie: