SEMINAR, seminare, s. n. 1. Formă de activitate didactică în cadrul învățământului superior prin care studenții fixează și adâncesc cunoștințele predate la curs sau execută lucrări practice sub conducerea unui profesor. ♦ Seminar pedagogic = stagiu practic obligatoriu pentru absolvenții unei facultăți care își alegeau cariera didactică. 2. Școală de grad mediu pentru pregătirea preoților. [Pl. și: seminarii] – Din fr. séminaire, lat. seminarium.

seminar sn [At: MAIOR, I. B. 234/26 / V: (înv) ~e, ~ie, ~iu, ~ium, ~men~, siminarie, (reg) simin~ / Pl: ~ii și ~e, (înv) ~uri / E: lat seminarium, fr séminaire] 1 (Șîs ~ teologic) Școală de un grad mediu pentru pregătirea preoților. 2 (Pex; îas) Clădire în care își are sediul un seminar (1). 3 Totalitate a cadrelor didactice și a elevilor unui seminar (1). 4 (Rar) Facultate de teologie. 5 Formă de activitate didactică în cadrul învățământului superior prin care studenții, îndrumați de un cadru didactic și prin discuții, referate, lucrări practice etc., fixează și adâncesc cunoștințele predate la cursuri, se familiarizează cu tehnicile de studiu individual, cu metodologia cercetării științifice etc. 6 (Iuz; îs) ~ pedagogic Stagiu practic obligatoriu pentru studenții unei facultăți care își alegeau cariera didactică. 7 (Îas) Liceu în care se desfășura un seminar (6). 8 Cerc de studii pe lângă o instituție sau o organizație de masă, care are drept scop ridicarea calificării profesionale a membrilor săi, pregătirea lor ideologică etc. 9 (Șîs ~ internațional) Reuniune (internațională) consacrată dezbaterii unei teme date și de mare actualitate. 10 (Arg) Închisoare.

SEMINAR, seminarii, s. n. 1. Formă de activitate didactică în cadrul învățământului superior prin care studenții fixează și adâncesc cunoștințele predate la curs sau execută lucrări practice sub conducerea unui profesor. ♦ Seminar pedagogic = stagiu practic obligatoriu pentru absolvenții unei facultăți care își alegeau cariera didactică. 2. Școală de grad mediu pentru pregătirea preoților. [Pl. și: seminare] – Din fr. séminaire, lat. seminarium. corectat(ă)

SEMINAR, seminare și seminarii, s. n. 1. Formă de învățămînt prin care studenții adîncesc cunoștințele predate la curs sau execută lucrări practice sub conducerea unui profesor. ♦ (Uneori determinat prin «teoretic») Cerc de studii pe lîngă o organizație de masă sau pe lîngă o instituție, care are ca scop ridicarea calificării profesionale sau a nivelului ideologic al membrilor săi. 2. (În vechea organizare a învățămîntului) Instituție școlară de grad mediu, pentru pregătirea preoților. Popa are și el doi băieți la seminar, pe care mai tîrziu are să-i popească. STANCU, D. 34. ◊ Seminar pedagogic = liceu în care își făceau pregătirea pedagogică studenții care voiau să intre în învățămînt.

SEMINAR s.n. 1. Instituție de învățămînt teologic unde se pregăteau în trecut viitorii preoți. 2. Formă de instruire a studenților pe bază de dialog, lucrări, ore de studiu practice, organizate pe grupe de studenți și efectuate sub conducerea unui profesor, asistent etc. 3. Cerc de studii organizat pe lîngă o organizație de masă sau o instituție pentru pregătirea membrilor săi. [Cf. lat. seminarium, fr. séminaire, rus. seminar].

SEMINAR s. n. 1. (în unele țări) instituție de învățământ teologic. ♦ ~ pedagogic = instituție de învățământ pentru pregătirea cadrelor didactice. 2. formă de instruire a studenților pe bază de dialog, lucrări, ore de studiu practice, organizate pe grupe de studenți și efectuate sub conducerea unui profesor, asistent etc. ♦ ~ internațional = reuniune internațională consacrată dezbaterii de către experți a unei teme de interes specific. 3. cerc de studii organizat pe lângă o organizație de partid, o organizație de masă sau o instituție, pentru pregătirea membrilor săi. (< fr. séminaire, lat. seminarium)

SEMINAR ~e n. 1) Lecție practică în școala superioară, în cadrul căreia studenții își fixează și își aprofundează cunoștințele teoretice. 2) Cerc de studii în cadrul unei organizații obștești sau al unei instituții care urmărește perfecționarea calificării profesionale. 3): ~ teologic instituție de învățământ mediu pentru pregătirea preoților. [Pl. și seminarii] /<fr. séminaire, lat. seminarium

seminar n. 1. școală secundară pentru formarea tinerilor preoți; 2. elevii unui seminar; 3. școală practică: seminar pedagogic.

*seminár n., pl. e (lat. seminarium, pepinieră, d. semen, séminis, sămînță, seminare, a semăna. V. semăn 1, diseminez). Liceŭ teologic, școală secundară p. viitoriĭ preutĭ. Ședințe de învațămînt practic pe care un profesor universitar le ține cu studențiĭ (la litere, drept) învățîndu-ĭ cum să lucreze. Eleviĭ unuĭ seminar: tot seminaru.

semenar sn vz seminar

seminare sf vz seminar

seminarie sf vz seminar

seminariu sn vz seminar

seminarium sn vz seminar

siminar sn vz seminar

siminarie sf vz seminar

seminar s. n., pl. seminare

!seminar s. n., pl. seminare

seminar s. n., pl. seminarii/seminare

seminar, -re.