10 definiții pentru semantem

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMANTEM, semanteme, s. n. (Lingv.) Unitate de bază a cuvântului, în cadrul unei familii lexicale (egală, de obicei, cu rădăcina cuvântului), considerată ca purtătoare a sensului lexical. – Din fr. sémantème.

SEMANTEM, semanteme, s. n. (Lingv.) Unitate de bază a cuvântului, în cadrul unei familii lexicale (egală, de obicei, cu rădăcina cuvântului), considerată ca purtătoare a sensului lexical. – Din fr. sémantème.

semantem sn [At: SCL 1955, 46 / Pl: ~e / E: fr sémantème] (Lin) 1 Parte a unui cuvânt (identificată adesea cu rădăcina cuvântului) sau cuvinte considerate ca purtătoare ale sensului lexical. 2 Unitate (minimală) de expresie care are sens lexical. 3 Parte componentă a sememului, constituită din ansamblul de seme specifice ale acestuia.

SEMANTEM, semanteme, s. n. (Lingv.) Unitate semantică de bază a cuvîntului.

SEMANTEM s.n. Unitate de bază a unui cuvînt în cadrul unei familii lexicale, purtătoare a sensului lexical. [< fr. sémantème, cf. gr. semainen – a însemna].

SEMANTEM s. n. (lingv.) cea mai mică unitate semantică a unui cuvânt, identificabilă adesea cu rădăcina acestuia, care constituie suportul semnificației lexicale; lexem. (< fr. sémantème)

SEMANTEM ~e n. lingv. Parte de cuvânt considerată ca purtătoare a sensului lexical. /<fr. sémanteme

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

semantem s. n., pl. semanteme

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SEMANTEM s. n. (< fr. sémanthème, cf. gr. semainen – a însemna): v. lexem.

Intrare: semantem
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semantem
  • semantemul
  • semantemu‑
plural
  • semanteme
  • semantemele
genitiv-dativ singular
  • semantem
  • semantemului
plural
  • semanteme
  • semantemelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

semantem, semantemesubstantiv neutru

  • 1. lingvistică Unitate de bază a cuvântului, în cadrul unei familii lexicale (egală, de obicei, cu rădăcina cuvântului), considerată ca purtătoare a sensului lexical. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: lexem
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.