semantem sn [At: SCL 1955, 46 / Pl: ~e / E: fr sémantème] (Lin) 1 Parte a unui cuvânt (identificată adesea cu rădăcina cuvântului) sau cuvinte considerate ca purtătoare ale sensului lexical. 2 Unitate (minimală) de expresie care are sens lexical. 3 Parte componentă a sememului, constituită din ansamblul de seme specifice ale acestuia.