19 definiții pentru seleniu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SELÉNIU s. m. Element chimic, metaloid negru-cenușiu care se găsește în natură în combinație cu sulful și care se utilizează în industria sticlei, a ceramicii și la fabricarea celulelor fotoelectrice. [Var.: selénium s. n.] – Din fr. sélénium.

seleniu sn [At: PONI, CH. 30 / V: (rar) ~m, selen / E: fr sélénium] Element chimic, metaloid, de culoare neagră-cenușie care se găsește în natură în combinație cu sulful și care se întrebuințează în industria sticlei, a ceramicii și la fabricarea celulelor fotoelectrice.

SELÉNIU s. m. Element chimic, metaloid negru-cenușiu care se găsește în natură în combinație cu sulful și care se întrebuințează în industria sticlei, a ceramicii și la fabricarea celulelor fotoelectrice. [Var.: selénium s. n.] – Din fr. sélénium.

SELÉNIU s. m. Metaloid negru-cenușiu, care se găsește în natură în combinație cu sulful.

SELÉNIU s.n. Metaloid negru-cenușiu, cu proprietăți chimice asemănătoare cu ale sulfului. [Pron. -niu, var. selenium s.n. / < fr. sélénium].

SELÉNIU s. n. metaloid negru-cenușiu, cu proprietăți chimice asemănătoare cu ale sulfului. (< fr. sélénium)

SELÉNIU n. Metaloid solid negru-cenușiu, asemănător cu sulful, întrebuințat în industria sticlei, la vulcanizarea cauciucului etc. /<fr. sélénium

*seleníu n. (d. vgr. seléne, lună, din cauza asemănăriĭ seleniuluĭ cu teluru, care-șĭ trage numele de la pâmînt [lat. tellus, tellúris)] al căruĭ satelit e luna). Chim. Un corp simplu metalic care seamănă cu sulfu. E neted, negru și sticlos, ĭar cînd te uițĭ la el în zare, e roș. Se găsește amorf și cristalin. Acesta se topește la 217 și ferbe la 700 dînd vaporĭ galbenĭ. Densitatea 4,2 și 4,8 greutatea atomică 78,9. A fost descoperit de Berzelius la 1817. Se extrage din insulele Lipari, Suedia și Bohemia.

SELÉNIUM s. n. v. seleniu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

seleniu [niu pron. nĭu] s. n., art. seleniul; simb. Se

seleniu [niu pron. nĭu] s. n., art. seleniul; simb. Se

seléniu s. n. [-niu pron. -niu], art. seléniul; simb. Se

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SELÉNIU s. seleniu cenușiu v. seleniu metalic; seleniu metalic = seleniu cenușiu.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SELÉNIU (< fr. {i}; {s} n. pr. Selene „luna”) s. n. Element chimic (Se; nr. at. 34, m. at. 78,96) negru-cenușiu din grupa a VI-a a sistemului periodic. Se găsește în natură în combinație cu sulful. Se întrebuințează în industria sticlei, a ceramicii și la fabricarea celulelor fotoelectrice. Descoperit și izolat (1817) de J.J. Berzelius, împreună cu chimistul suedez J.G. Gahn (1745-1818), în reziduurile preparării acidului sulfuric.

Se, simbol chimic pentru seleniu.

Intrare: seleniu
  • pronunție: selenĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seleniu
  • seleniul
  • seleniu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • seleniu
  • seleniului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • selenium
  • seleniumul
  • seleniumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • selenium
  • seleniumului
plural
vocativ singular
plural
Se simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Se
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

seleniusubstantiv neutru

  • 1. Element chimic, metaloid negru-cenușiu care se găsește în natură în combinație cu sulful și care se întrebuințează în industria sticlei, a ceramicii, la vulcanizarea cauciucului și la fabricarea celulelor fotoelectrice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
  • comentariu simbol Se DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.