12 definiții pentru selbă sehelbă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SÉLBĂ, selbe, s. f. (Rar) Pădure tânără (și deasă). [Var.: sehelbă s. f.] – Cf. lat. silva.
selbă1 sf vz sihlă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
selbă2 sf vz solbă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SÉLBĂ, selbe, s. f. (Rar) Pădure tânără (și deasă). [Var.: sehélbă s. f.] – Cf. lat. silva.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SÉLBĂ, selbe, s. f. (Regional) Pădure tînără și deasă; (livresc) pădure. Pătrundeam... în verdea întunecime a selbelor Amazonului scăpărînd de zboruri de papagali. M. I. CARAGIALE, C. 40. Visînd... Visul selbelor bătrîne de pe umerii de deal, El deșteaptă-n sînul nostru dorul țării cei străbune. EMINESCU, O. I 35. – Pl. și: selbi (MARIAN, O. II 210).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
selbă f. pădure: visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal EM. [Formațiune literară după lat. SILVA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*sélbă f., pl. e (lat. sĭlva). Lit. Pădure.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SEHÉLBĂ s. f. v. selbă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SEHÉLBĂ s. f. v. selbă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEHÉLBĂ, sehelbi, s. f. Selbă. N-a dat de vro ființă omenească care să-l scoată din acești foști odată codri cu sehelbi dese, cu mult mai dese de cum sînt acuma? MARIAN, T. 99.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
sélbă (pădure) (rar) s. f., g.-d. art. sélbei; pl. sélbe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sélbă s. f., g.-d. art. sélbei; pl. sélbe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sélbă (-be), s. f. – Pădure tînără. – Var. silvă. It. selva. Cultism din epoca romantică, fără întrebuințare. Var., direct din lat. – Der. silvic, adj.; silvic, s. m.; silvicultură, s. f., din fr.; silvicultor, s. m., din fr.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |