SELBĂ, selbe, s. f. (Regional) Pădure tînără și deasă; (livresc) pădure. Pătrundeam... în verdea întunecime a selbelor Amazonului scăpărînd de zboruri de papagali. M. I. CARAGIALE, C. 40. Visînd... Visul selbelor bătrîne de pe umerii de deal, El deșteaptă-n sînul nostru dorul țării cei străbune. EMINESCU, O. I 35. – Pl. și: selbi (MARIAN, O. II 210).