13 definiții pentru selamet silimet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

selamet s [At: BELDIMAN, E. 90/30 / V: ~lemet, ~liment, ~limet, salament, sal~, silim~[1], zelem~ / Pl: ? / E: tc selamet] 1 (Înv) Salvare (1). 2 (Înv) Noroc (1). 3 (Înv; îe) A ieși (sau a o scoate) la ~ A (se) rezolva în mod favorabil o problemă, o situație etc. 4 (Înv; îae) A scăpa dintr-o primejdie. 5 (Îrg) Ruină. 6 (Îrg; îlv) A scoate (sau a duce la) ~ (pe cineva) A ruina. 7 (Îrg; îlv) A ieși (sau a ajunge) la ~ A se ruina. 8 (Reg; îe) A ieși (sau a scoate) la ~ (pe cineva) A ieși (însoțit de cineva) în societate.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: silemet LauraGellner

silemet[1] s vz selamet

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: silimet LauraGellner

silimet[1] s vz selamet[2] corectată

  1. În original, incorect tipărit: siliment LauraGellner
  2. În original, incorect tipărit: selament LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SELAMÉT s. v. bancrută, crah, faliment, noroc, salvare, scăpare, șansă.

selamet s. v. BANCRUTĂ. CRAH. FALIMENT. NOROC. SALVARE. SCĂPARE. ȘANSĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

selamét (-turi), s. n.1. Salvare. – 2. Ruină, faliment. – Var. selimet, selemet, silimet. Mr. sălimete. Tc. (arab.) selamet „sănătate” (Roesler 602; Șeineanu, II, 319), cf. ngr. σελαμέτι, sb., alb. selamet, sp. zelama.Der. selamlîc, s. n. (plecăciune, lingușeală; salon în casele turcești unde se primesc ospeții; alaiul sultanului cînd merge la moschee), din tc. selamlik (este dubletul lui salamalec, s. n. „plecăciune”, din tc. selamalekim și în parte al fr. salamalec); selam-aga sau selam-ceauș, s. m. (slujbaș al Porții, care primea ambasadorii), din tc. selam agasi sau selam çaus.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

selamét s.n. (înv.) 1. salvare; noroc; (în expr.) a ieși la selamet = a rezolva în mod favorabil o problemă; a scăpa dintr-o primejdie; a ieși la liman. 2. (reg.) ruină; (în expr.) a ajunge la selamet = a se ruina. 3. (reg.; în expr.) a scoate la selamet (pe cineva) = a scoate în lume (pe cineva).

Intrare: selamet
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • selamet
  • selametul
  • selametu‑
plural
  • selameturi
  • selameturile
genitiv-dativ singular
  • selamet
  • selametului
plural
  • selameturi
  • selameturilor
vocativ singular
plural
silimet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)