selamet s [At: BELDIMAN, E. 90/30 / V: ~lemet, ~liment, ~limet, salament, sal~, silim~^[1], zelem~ / Pl: ? / E: tc selamet] 1 (Înv) Salvare (1). 2 (Înv) Noroc (1). 3 (Înv; îe) A ieși (sau a o scoate) la ~ A (se) rezolva în mod favorabil o problemă, o situație etc. 4 (Înv; îae) A scăpa dintr-o primejdie. 5 (Îrg) Ruină. 6 (Îrg; îlv) A scoate (sau a duce la) ~ (pe cineva) A ruina. 7 (Îrg; îlv) A ieși (sau a ajunge) la ~ A se ruina. 8 (Reg; îe) A ieși (sau a scoate) la ~ (pe cineva) A ieși (însoțit de cineva) în societate.

selamét V. selemet.

salament s vz selamet

salamet s vz selamet

selemet s vz selamet

seliment s vz selamet

selimet s vz selamet

silemet^[1] s vz selamet

silimet^[1] s vz selamet^[2] corectat(ă)

zelemet s vz selamet

salamét V. selamet.

selemét n, pl. urĭ (turc. selamet, siguranță, rezultat bun, d. ar. selamet, sănătate; ngr. selámeti, alb. selahmét, sîrb. selamet). Sec. 18. Scăpare, mîntuire, liman. Azĭ. Olt. (salamet). A ĭeșĭ la salamet, a ĭeșĭ la hedreag, a scăpa de nevoĭ. Sec. 19. Rar azĭ. Perderea averiĭ, faliment: beția l-a scos, cu beția a ajuns la selemet. – Și selimet, silemet, silimet, zelemet.

SELAMET s. v. bancrută, crah, faliment, noroc, salvare, scăpare, șansă.

selamet s. v. BANCRUTĂ. CRAH. FALIMENT. NOROC. SALVARE. SCĂPARE. ȘANSĂ.

selamet (-turi), s. n. – 1. Salvare. – 2. Ruină, faliment. – Var. selimet, selemet, silimet. Mr. sălimete. Tc. (arab.) selamet „sănătate” (Roesler 602; Șeineanu, II, 319), cf. ngr. σελαμέτι, sb., alb. selamet, sp. zelama. – Der. selamlîc, s. n. (plecăciune, lingușeală; salon în casele turcești unde se primesc ospeții; alaiul sultanului cînd merge la moschee), din tc. selamlik (este dubletul lui salamalec, s. n. „plecăciune”, din tc. selamalekim și în parte al fr. salamalec); selam-aga sau selam-ceauș, s. m. (slujbaș al Porții, care primea ambasadorii), din tc. selam agasi sau selam çaus.

selamet s.n. (înv.) 1. salvare; noroc; (în expr.) a ieși la selamet = a rezolva în mod favorabil o problemă; a scăpa dintr-o primejdie; a ieși la liman. 2. (reg.) ruină; (în expr.) a ajunge la selamet = a se ruina. 3. (reg.; în expr.) a scoate la selamet (pe cineva) = a scoate în lume (pe cineva).

a ajunge la salamet expr. (intl.) 1. a ajunge la închisoare 2. a muri

a scoate (pe cineva) la salamet expr. (înv.) a distruge (pe cineva) din punct de vedere material, a ruina (pe cineva).

salamet s. n. sg. 1. închisoare. 2. mormânt.