selamet s [At: BELDIMAN, E. 90/30 / V: ~lemet, ~liment, ~limet, salament, sal~, silim~^[1], zelem~ / Pl: ? / E: tc selamet] 1 (Înv) Salvare (1). 2 (Înv) Noroc (1). 3 (Înv; îe) A ieși (sau a o scoate) la ~ A (se) rezolva în mod favorabil o problemă, o situație etc. 4 (Înv; îae) A scăpa dintr-o primejdie. 5 (Îrg) Ruină. 6 (Îrg; îlv) A scoate (sau a duce la) ~ (pe cineva) A ruina. 7 (Îrg; îlv) A ieși (sau a ajunge) la ~ A se ruina. 8 (Reg; îe) A ieși (sau a scoate) la ~ (pe cineva) A ieși (însoțit de cineva) în societate.