SEGMENT, (1, 2, 3) segmente, s. n. (4) segmenți, s. m. 1. S. n. Porțiune dintr-o figură, limitată cel puțin într-o parte de marginile ei. ◊ Segment de dreaptă = porțiune dintr-o dreaptă mărginită de două puncte. Segment de cerc = parte dintr-un cerc cuprinsă între o coardă și arcul subîntins. 2. S. n. Porțiune definită dintr-un întreg, nedetașată de acesta. Segment din coloana vertebrată. 3. S. n. Fiecare dintre inelele (sau părțile) care alcătuiesc corpul unor viețuitoare. 4. S. m. Garnitură metalică a unui piston, care servește la etanșarea spațiului liber dintre acesta și cilindrul în interiorul căruia se deplasează, sau la răzuirea uleiului de pe pereții interiori ai cilindrului. 5. S. n. (Ec.; în sintagma) Segment de piață = parte a unei întreprinderi din totalul ofertei sau cererii pe piață de produse și servicii, exprimată în procente sau în unități de măsură cantitative. – Din fr. segment, lat. segmentum.

segment [At: GEOMETRIA, A. M. 19^r/13 / Pl: ~e sn, ~nți sm / E: fr segment, lat segmentum, ger Segment] 1 sn (Gmt) Porțiune dintr-o figură, limitată cel puțin într-o parte din marginile ei. 2 sn (Gmt; îs) ~ de dreaptă Mulțimea punctelor dreptei situate între două puncte ale acesteia. 3 sn (Gmt; îs) ~ sferic (sau de sferă, înv, sfericesc) Mulțimea punctelor din sferă cuprinse între două planuri paralele. 4 sn (Gmt; îs) ~ de cerc, ~ circular) Mulțimea punctelor interioare unui cerc cuprinse între două secante paralele ale cercului. 5 sn Parte distinctă dintr-un întreg, nedetașată de acesta. 6 (Lin) Element al lanțului vorbirii rezultat din segmentare (1). 7 sn Elementele constitive ale corpului unor viețuitoare, asemănătoare ca structură și aranjate succesiv. 8 sn (Spc) Porțiune în formă de inel care, împreună cu alte porțiuni de același fel, alcătuiește abdomenul unor insecte și viermi Si: inel, metamer. 9 sm (Teh; îs) ~ de piston (sau ~ul pistonului) Garnitură, mai ales metalică, elastică și inelară, situată în partea superioară a unui piston, destinată să asigure etanșitatea interstițiului dintre piston și cilindru și să răzuiască uleiul depus pe peretele interior al cilindrului.

SEGMENT, (1, 2, 3) segmente, s. n., (4) segmenți, s. m. 1. S. n. Porțiune dintr-o figură, limitată cel puțin într-o parte de marginile ei. ◊ Segment de dreaptă = porțiune dintr-o dreaptă mărginită de două puncte. Segment de cerc = parte dintr-un cerc cuprinsă între o coardă și arcul subîntins. 2. S. n. Porțiune definită dintr-un întreg, nedetașată de acesta. Segment din coloana vertebrală. 3. S. n. Fiecare dintre inelele (sau părțile) care alcătuiesc corpul unor viețuitoare. 4. S. m. Garnitură metalică a unui piston, care servește la etanșarea spațiului liber dintre acesta și cilindrul în interiorul căruia se deplasează, sau la răzuirea uleiului de pe pereții interiori ai cilindrului. – Din fr. segment, lat. segmentum.

SEGMENT¹, segmenți, s. m. Garnitură metalică a unui piston, care servește la ețanșarea spațiului liber dintre acesta și cilindrul în interiorul căruia se deplasează sau la răzuirea uleiului de pe pereții interiori ai cilindrului.

SEGMENT s.n. 1. Parte, porțiune a unei figuri. ♦ Segment de cerc = porțiune dintr-un cerc cuprinsă între o coardă și un arc subîntins; segment de dreaptă = porțiune dintr-o dreaptă mărginită de două puncte. 2. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc corpul unor viețuitoare. ♦ (Anat.) Parte a unui organ sau a unui membru între două articulații succesive. ♦ Segment cerebral = centru nervos. // s.m. Garnitură metalică a unui piston de formă inelară, servind la etanșarea spațiului liber dintre piston și cilindrul în interiorul căruia se deplasează pistonul. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. segment, lat. segmentum < secare – a tăia].

SEGMENT I. s. n. 1. porțiune dintr-o figură, dintr-un corp. ♦ (mat.) ~ de cerc = porțiune dintr-un cerc între o coardă și un arc subîntins. 2. fiecare dintre inelele care alcătuiesc corpul unor viețuitoare. ◊ (mat.) parte a unui organ, a unui membru între două articulații succesive. 3. (inform.) suită de informații, de lungime variabilă, definită în cadrul unui program. II. s. m. garnitură metalică a unui piston, de formă inelară, la etanșarea spațiului liber dintre acesta și cilindru. (< fr. segment, lat. segmentum, germ. Segment)

SEGMENT ~e n. 1) Porțiune de dreaptă sau de curbă delimitată de două puncte fixe sau de două extremități. ~ de cerc. 2) Parte distinctă a unui întreg. ~ de intestin. 3) Fiecare dintre inelele care alcătuiesc corpul unor viețuitoare; metamer. 4) Garnitură metalică inelară a unui piston. /<fr. segment, lat. segmentum, germ. Segment

segment¹ (garnitură de piston) s. m., pl. segmenți

segment¹ (garnitură de piston) s. m., pl. segmenți

segment (tehn.) s. m., pl. segmenți