segment [At: GEOMETRIA, A. M. 19^r/13 / Pl: ~e sn, ~nți sm / E: fr segment, lat segmentum, ger Segment] 1 sn (Gmt) Porțiune dintr-o figură, limitată cel puțin într-o parte din marginile ei. 2 sn (Gmt; îs) ~ de dreaptă Mulțimea punctelor dreptei situate între două puncte ale acesteia. 3 sn (Gmt; îs) ~ sferic (sau de sferă, înv, sfericesc) Mulțimea punctelor din sferă cuprinse între două planuri paralele. 4 sn (Gmt; îs) ~ de cerc, ~ circular) Mulțimea punctelor interioare unui cerc cuprinse între două secante paralele ale cercului. 5 sn Parte distinctă dintr-un întreg, nedetașată de acesta. 6 (Lin) Element al lanțului vorbirii rezultat din segmentare (1). 7 sn Elementele constitive ale corpului unor viețuitoare, asemănătoare ca structură și aranjate succesiv. 8 sn (Spc) Porțiune în formă de inel care, împreună cu alte porțiuni de același fel, alcătuiește abdomenul unor insecte și viermi Si: inel, metamer. 9 sm (Teh; îs) ~ de piston (sau ~ul pistonului) Garnitură, mai ales metalică, elastică și inelară, situată în partea superioară a unui piston, destinată să asigure etanșitatea interstițiului dintre piston și cilindru și să răzuiască uleiul depus pe peretele interior al cilindrului.